Elena M. Cîmpan: Să începem Noul An fiind mai întâi copii

Dacă ar fi să fac un Bilanţ al anului 2014 ar fi cam aşa:
N-am scris decât o carte, „Postume antume”, poezii, Ed. Limes, Cluj, „am comis cel mai grav dintre păcatele/ pe care le poate comite un om/ n-am fost fericit”(ă), (J.L. Borges), n-am luptat destul (ştiu eu!...), n-am fost puternică, n-am bătut cu pumnul în masă, n-am deranjat –sper – pe nimeni. Trebuia?...
N-am călătorit cât aş fi vrut, n-am iubit pe săturate, n-am postit cum ar fi trebuit, nu m-am rugat îndeajuns. Mă mai rabdă oare pământul?...
În schimb, m-am bătut cu morile de vânt, am crezut în cai verzi pe pereţi, că tot ce zboară se mănâncă, m-am amăgit cu idei, pe scurt, iar literatură şi ... n-am trăit.
După cum orice minune durează trei zile, şi Anul Nou, ca minune, are zilele numărate. Cu ce-ar fi el mai altfel decât cel tocmai trecut?! Că are tot atâtea luni, săptămâni, zile, trăsături. Ceea ce-l poate diferenţia de fraţii lui mai mari ( mai mici) sunt întâmplările, faptele, circumstanţele, evenimentele ce urmează să se producă şi de care n-avem cum să avem ştire de pe-acum cum vor fi.
Un an ca atâţia alţii: fie al vreunui animal – oaie, capră – fie însemnat în numerologie, „ce e val ca valul trece”.
Sunt trei zile în care ne amăgim cu fel de fel de unicaturi: că va fi, că vom face şi vom drege, cu superlative: cel mai, cea mai, anul anului. „Vânare de vânt”. Nu vedeţi că loco nu-i pic de zăpadă? Ţipenie de zăpadă? Şi lipsa aceasta vorbeşte. Atâtea bunătăţi pe masă, frumuseţi la pachet, mai puţin zăpada, care nu-i la comandă, la catering.
Cine spune că face abstracţie de acest detaliu înseamnă că n-a fost copil Şi-i trist.
Să începem Noul An, aşadar, fiind mai întâi copii, apoi adolescenţi, maturi şi, în fine, bătrâni. Dacă vom reuşi etapele acestea până la sfârşitul lui 2015, trecând cu seninătate prin fiecare, înseamnă că am câştigat anul de partea noastră.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5