Efectul ,,băncile”

Când meseriaşii au început a confecţiona băncile pentru parcul din curtea şcolii ( ,,Grigore Silaşi” Beclean), am privit cam sceptic planul directorului nostru de a ,,dota” acest spaţiu de repaus, cu bănci.
Când ele au fost instalate, ,,efectul” lor a fos surprinzător. Elevii au părăsit partea asfaltată a curţii şcolii şi au năvălit spre parc şi s-au aşeza bucuroşi pe bănci. Animaţia zgomotoasă a pauzelor s-a diminuat ex abrupto. Efectul ,,băncile” a fost unul de liniştire, de calmare a elevilor. Privindu-i, aveam impresia că mă aflu într-o agoră antică, în care cei adunaţi aşteaptă să apară marele orator.
Acum, când sosesc recreaţiile, şcolarii se grăbesc spre bănci, dornici să ocupe un loc. Cei care nu mai au şanse de a sta jos, pe bănci, îi înconjoară pe beneficiarii ocazionali ai ,,lojelor”, din amfiteatrul din curtea şcolii, ca nişte ciorchine de struguri.
Spectacolul, viermuiala din parcul şcolii, este formidabilă. De câteva zile a fost pornită şi o fântână arteziană. ,,Tărâmul” băncilor a devenit şi mai atractiv. Dacă s-ar mai adăuga acestui cadru recreativ şi o muzică bună, directorul şcolii, profesorul Rus Vasile Gabriel, ar putea privi, de după perdelele direcţiunii, asemeni ,,doamnei” din naraţiunea ,,Prăvale-Baba” a lui Ionel Teodoreanu, ,,vrăbiile” din parc, cu satisfacţia unui lucru bine făcut, în favoarea elevilor noştri.