Editorial: În mijlocul morţii, cu mine eşti

Titlul porneşte de la un citat din Psalmul 22 aşezat de Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” pe panoul memorial din Cimitirul Evanghelic Bistriţa: „Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rău; că Tu cu mine eşti”.

În vremurile acestea în care parcă cititorii se împuţinează, necunoscând istoria literaturii, sunt importante asemenea gesturi precum cel al managerului Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud, scriitorul Ioan Pintea, de a păstra în memoria colectivă scriitorii locului. Astfel, în cele două cimitire din Bistriţa, unde-şi duc somnul de veci, au fost amplasate panouri memoriale în amintirea scriitorilor, dar şi artiştilor plastici. În Cimitirul evanghelic: Lucian Valea, Franz Karl Franchy, Ioan Cutova, Valentin Raus, Ioan Ilieș, Tit-Liviu Pop, Dumitru Munteanu, iar în cel Ortodox: Matei Eminescu, Maria Ivănescu, Grigore Bradea, Dumitru Andrașoni, Luca Onul, Ion Moise, Lazăr Ureche, Titus Wachsmann-Hogiu, Miron Duca, George Țâra, Ion Urcan, Alexandru-Cristian Miloș, Vasile Ciherean, Emil Dreptate, Ana Zăgrean. Proiectul acesta va continua şi în Cimitirul de la Năsăud, atât de sugestiv numit „Comoara”, cât şi în cel de la Beclean.

„Viaţa noastră e viaţa spumei”, spunea Mihai Eminescu. Aceste cuvinte stau scrise lângă mormântul fratelui poetului, Matei Eminescu, acolo unde a fost amplasat panoul memorial din Cimitirul Ortodox şi unde sunt inscripţionate numele şi chipurile celor ce acum se odihnesc într-o stea:

Cealaltă inscripţie a fost aşezată în Cimitirul Evanghelic, lângă mormântul lui Lucian Valea din a cărui scris reţinem, pe lângă poezie, şi preocuparea pentru opera poetului de la Hordou şi apariţia volumelor „Pe urmele lui George Coşbuc”.

Gândurile acestea au pornit de la ancheta din România literară, „Scriitori uitaţi”, realizată de Cristian Pătrăşconiu. Parcă îmi venea să strig cu voce tare: La noi, scriitorii sunt recuperaţi. Fie ei mai mari sau mai mici pentru istoria literaturii române, toţi cei care înseamnă ceva pentru cultura bistriţeană sunt evocaţi prin simpozioane, dar şi prin reeditări de către Biblioteca Judeţeană.

Iată, anul acesta, a fost organizat Centenarul Gavril Scridon, filolog pornit de pe Valea Someşului, apreciat de atâtea generaţii de studenţi de la Literele universităţii clujene. O fi scos George Coşbuc din manualele şcolare, însă el va rămâne mereu în sufletele românilor şi va fi cinstit nu doar în satul ce-i poartă acum numele, de pe Valea Sălăuţei, ci şi prin reeditările şi manifestările realizate de biblioteca ce-i poartă numele, de curând, fiind părtaşii apariţiei volumului realizat în colaborare cu Biblioteca Academiei Române, cu corespondenţa Coşbuc.

O fi dispărând cei care cumpără cărţi, conform ultimelor studii fiind în coada clasamentului european, însă la Bistriţa cititorii se înmulţesc iar acţiunile dedicate scriitorilor ne clasează în topul naţional.

„Uitarea este adevărata moarte”, spune academicianul Nicolae Manolescu. Aşadar, atâta timp cât îi vom pomeni pe cei ai noştri, prin reeditări, amplasarea de plăci comemorative, denumirea unor instituţii cu nume ce au pus o cărămidă la cultura locului, numele acestora nu vor fi şterse ci vor fi păstrate din neam în neam.

Dacă nu le citesc cărţile, generaţiile actuale se vor întreba, văzându-le numele pe o clădire, cine sunt. Printr-o adresă, Primăria Bistriţa roagă Asociaţia Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud să propună personalităţi care au marcat existenţa urbei pentru că peste 200 de străzi nu au încă atribuită o denumire. Este greu să răspunzi unei asemenea iniţiative, nu pentru că nu ar fi generoasă oferta cu numărul mare de străzi ci şi pentru că este o responsabilitate mare, trebuie atent selectate numele pentru a fi oameni cu adevărat importanţi, altfel totul cade în banalitate şi nemurim oameni care nu ar trebui să conteze pe scara valorică.

Cei adulaţi doar de neamuri şi prieteni ce au scos cărţi la edituri minuscule nu-i bai dacă vor fi uitaţi, trebuie să avem grijă de memoria celor care au adus un plus de frumuseţe calitativă literaturii.

Dar, după cum spunea Ion Bogdan Lefter, indiferent de găştile din timpul vieţii, care poate te-au nedreptăţit, sau de modul în care talentul tău nu a fost observat de critici, publicând în ediţii limitate ce nu au ajuns pe piaţă, dacă eşti bun „mai devreme ori mai târziu se face dreptate”.

„Posteritatea literară nu se câştigă prin convingerile criticilor contemporani, ci a criticilor din generaţiile ulterioare”, afirmă Adrian Lesenciuc. Iată, noi, bistriţenii de azi, aflăm de Ioan Cutova pentru prima dată, cel născut la Veria, în Grecia şi stabilit la Bistriţa prin reeditarea volumului „Cerc vicios”, premiat la concursul de poezie „Forum” din 1945. Un poet ce merită a fi citit, spun acum, după ce l-am descoperit şi eu.

Aşadar, spiritul locului nu moare odată cu o generaţie pentru că, deşi se transformă, cultura merge mai departe iar literatura este parte din ea şi, vorba Irinei Petraş: „Adevăraţii cititori au nevoi şi preferinţe de lectură neintimidate de uitările impuse”.