DRAGUTIN A DEVENIT DUPĂ MOARTE.....IMPORTANT !

“ Bistriţa, pe care Dragutin a iubit-o cel mai mult|desc=|link=none|align=left|width=560|height=422]Majoritatea dintre noi cei care alcătuim plebea suntem importanţi doar atunci când e vorba de onorarea obligaţiilor fiscale, pentru cei care au eventual nevoie de serviciile noastre, din când în când pentru cei care vor să ne cerşească votul şi desigur pentru moarte pe care care n-am auzit să o fi fentat cineva. O slujbă de pomenire oficiată recent la Biserica Ortodoxă Română ” Sfinţii Ierarhi Petru, Pavel şi Andrei “ din Bistriţa, păstorită de Preacucernicul părinte paroh iconom stavorofor Simion Bretfelean şi Preacucernicul părinte paroh iconom stavorofor Ioan Pintican, prilejuită de împlinirea unui an de când a fost chemat la Domnul Dumrăvan Carol-Dragutin, fost membru al consiliului parohial, ne-a determinat la meditaţie, la o reconsiderare şi o anumită nuanţare a opiniei exprimate iniţial. Actul a impresionat sub un dublu aspect: al calităţii dispărutului comemorat, ce n-a avut decât un fiu Alexandru-Ciprian, aflat cu familia la muncă în afara fruntariilor ţării şi a celui care a avut iniţiativa organizării acestuia, Consiliul parohial, îndeosebi preşedintele acestuia, în persoana Preacucernicului părinte paroh iconom stavorofor Ioan Pintican.

Dragutin a fost un excelent tehnician la laboratorul de ameliorare din cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa, un om de bază al unităţii de cercetare bistriţene, căreia i-a fost fidel întreaga viaţă, un pasionat al domeniului, stimat şi apreciat pentru profesionalismul, responsabilitatea, dăruirea şi seriozitatea sa. În acealaşi timp, a fost considerat de mulţi chiar dintre foştii colegi, cunoscuţi şi prieteni un tip mai special, fiind privit întotdeauna cu simpatie, dar şi cu o anumită doză de sarcasm şi o uşoară ironie pentru comportamentul său original, ieşit oarecum din tiparele cotidianului. Grija faţă de mediul ambietal şi dragostea sa faţă de obiectul muncii - livada - şi le manifesta prin fapte concrete nu într-unul declarativ. Astfel, în urmă cu câteva decenii şi-a amenajat chiar sub geamurile apartamentului de la parterul blocului din Bulevardul Decebal în care locuia, o minilivadă, ce număra câţiva pomi fructiferi şi chiar câţiva butuci de viţă de vie.

În staţiune pentru a nu fi nevoit să se deplaseze după soiurile de fructe preferate prin toate livezile unităţii şi-a altoit câţiva pomi din soiurile agreeate chiar în apropierea sediului, astfel că până şi pentru un specialist de talia D-lui Dr.ing. Nicolae Minoiu, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Siseşti “, unul dintre cei mai mari horticultori ai ţării şi ai lumii devenise foarte greu să se pronunţe cu privire la apartanenţea unui pom la un soi sau altul, întrucât pomul avea atâtea soiuri câte crengi, iar de cele mai multe ori şi dumnealui era nevoit să-l desemneze doar cu denumirea generică ” E pomul...lui Dragutin !“.

Răposatul dădea oricând şi oricui îl solicita sfaturi şi îndrumări de specialitate şi ajuta efectiv la plantat, la altoit, la efectuarea tăierilor de fructificare şi de formare a coroanei pomilor, la aplicarea tratamentelor fitosanitare de combatere a bolilor şi dăunătorilor cu condiţia ca solicitantul să fie înarmat şi cu o oarecare doză de răbdare întrucât listele sale de aşteptare erau de fiecare dată destul de lungi, iar de regulă răspunsul era: ” sunt disponibil în data de ... sau în data de...“, care nu erau chiar dintre cele mai apropiate. În livadă indiferent de locul unde se găsea se simţea în largul său, nu numai în staţiune, dar şi pe Valea Şieului, pe Valea Bârgăului, la Ciceu-Mihăieşti ori în altă parte, unde întotdeauna a dat dovadă de multă corectitudine, modestie, bunătate şi profesionalism. Într-un fel acest lucru e de subînţeles şi absolut firesc pentru un mare iubitor al credinţei, al Bisericii noastre naţionale şi a lui Dumnezeu. Din respect pentru Credinţă şi Dumnezeu n-a lucrat niciodată dumnica şi în sărbătorile religioase, fiind merituos şi prin faptul că a reuşit să se facă înţeles şi să-l capaciteze pe Dr. ing. Platon Ioan-Vasile, directorul S.C.D.P., anterior de ceilalţi factori decizionali să-şi dea acordul, iar Dragutin nu le-a rămas niciodată dator, onorându-şi de regulă cu anticipaţie obligaţiile profesionale, ceea ce era până la urmă şi în beneficiul unităţii de cercetare. La Biserica Ortodoxă Română ” Sfinţii Ierarhi Petru, Pavel şi Andrei “ din Bistriţa a fost alături de slujitorii şi enoriaşii acesteia încă din faza de proiect şi până în ultimele sale clipe de viaţă, străduindu-se să ajute mereu după puteri, iar drept recunoştinţă nu întâmplător a fost beneficiarul actului de mare bunătate şi generozitate iniţiat şi organizat de Preacucernicul părinte paroh iconom stavorofor Ioan Pintican. Acesta a reuşit să-i reunească pe toţi cei care l-au preţuit şi apreciat aşa cum se cuvine pe defunct, îi avem în vedere în primul rând pe membrii consiliului parohial, pe reprezentanţii fostului său loc de muncă până şi pe.......Eva, fosta soţie, rerecăsătorită, care toţi au fost unanimi şi au conchis că Dragutin, ficiorul din Neţeni, cu nume de monarh a fost un om important, căruia au înţeles să-i aducă binemeritatul lor omagiu şi în al doilea rând pentru că a relevat faptul că fiecare dintre noi este şi poate deveni important cu o condiţie: să putem să ne relevăm valenţele ori alţii să poată face acest lucru în numele şi pe seama noastră. Graţie, gratitudine şi felicitări organizatorilor, cărora le dorim ca Dumnzeu să le aducă deplină sănătate şi împliniri, iar pe Dragutin să-l ierte şi să-l odihnească în linişte şi pace.

[img_assist|nid=39991|title=Biserica Ortodoxă Română ” Sfinţii Ierarhi Petru, Pavel şi Andrei