Doi muzeografi la Casa Memorială „G. Coşbuc” din Năsăud

Îmi place să-mi amintesc că în vacanţele mele şcolare din anii îndepărtaţi ai gimnaziului, petrecuţi la bunicii din partea mamei la Salva, i-am spus vărului meu că, ştiind câte ceva din cărţile de şcoală despre George Coşbuc (şi mai puţin despre Liviu Rebreanu), aş vrea să văd casele memoriale ale acestor scriitori din satul în care s-au născut. Trebuie să spun că nu-mi plăceau numele satelor botezate cu ale scriitorilor ce s-au născut acolo. Mi s-au părut nefireşti pentru toponimia românească şi tot nefireşti mi se par şi acuma: de ce satul George Coşbuc (sau Coşbuc) şi nu Hordou, de ce Liviu Rebreanu şi nu Prislop. Aşadar, am vizitat casa memorială înainte de 1960, când muzeograf la Casa Memorială „George Coşbuc” din Hordou era Emil Ştefănuţiu (1893-1968). Era un bătrân venerabil, de modă veche, îndatoritor şi elegant în conversaţie, despre care am aflat mai târziu, că era legat de Blaj, de Şcolile Blajului şi de învăţământul muzical blăjean, ca şi tatăl său, Emil Ştefănuţiu (1862-1924). Iată ce date biografice am cules despre Emil Ştefănuţiu, muzeograful pe care l-a, văzut în anii de vacanţă şcolară din clasele elementare, din lucrarea Învăţământul muzical blăjean de Adrian Solomon, Buna Vestire, Blaj, 2003: „Emil Ştefănuţiu – fiul (1893-1968) a urmat într-o oarecare măsură drumul pe care l-a parcurs şi tatăl său: după terminarea studiilor primare şi secundare, la îndemnul tatălui său, tânărul Ştefănuţiu urmează teologia la Blaj, unde pasiunea sa pentru muzică găseşte un mediu prielnic de dezvoltare, datorat profesorului Iacob Mureşianu.

După ce s-a întors în satul natal, Telciu, ca preot, reorganizează corul în care a cântat şi el şi în anul 1909. În paralel cu activitatea pe care o desfăşura ca preot, Emil Ştefănuţiu – fiul a urmat cursuri de specializare şi calificare la Conservatorul din Cluj, obţinând diploma de profesor de muzică. În anul 1926 este chemat la Şcoala Normală din Năsăud, unde va preda muzica vocală şi vioară. Pe lângă activitatea la catedră a continuat să se ocupe de corul ţăranilor din comuna natală.” (op. cit. p. 104). Nu mai ţin minte expunerea pe care ne-a făcut-o bătrânul profesor, nouă, celor doi copii, în legătură cu exponatele din Casa Memorială G. Coşbuc din Hordou.

Am revenit peste ani, de mai multe ori la Casa Memorială a poetului Firelor de tort. Eram de acum profesor de limba şi literatura română, am participat la frumoasele manifestări omagiale ocazionate de Centenarul naşterii poetului, în septembrie 1966, iar mai târziu, am fost invitat de prietenii mei scriitori, năsăudeni la Colocviile George Coşbuc. Aşa l-am cunoscut pe noul muzeograf Constantin Catalano. Om al locului, s-a născut la Hordou, în 1946, aşa cum aflu din excelentul compendiu de istoria literaturii năsăudene, intitulat Pretexte alcătuit de Andrei Moldovan, şi publicat la Editura Eikon, în acest an, 2008. Constantin Catalano îşi dublează calitatea de muzeograf cu aceea de cercetător. Primitor ca o gazdă bună el vorbeşte pasionat şi informat despre Coşbuc, mai ales despre copilăria lui Coşbuc şi grupurilor de elevi şi celor de scriitori ce vin să vadă locul de unde a venit în poezia românească poetul Morţii lui Fulger. Contribuţiile lui Catalano - istoria literară locală Pretexte, înregistrează şapte titluri de cărţi – antologii Coşbuc realizate de acest muzeograf şi cercetător, toate luminând aspecte mai puţin ştiute din activitatea poetului: George Coşbuc, povestind copiilor, George Coşbuc – elevul poet, George Coşbuc – poet de lume, George Coşbuc, Poezie creştină, George Coşbuc, Poezie şi proză creştină ş.a. Mi-a dăruit o parte din aceste cărţi, iar pentru cele despre poezia religioasă (Ioan Alexandru îl considera pe Coşbuc cel mai de seamă poet creştin din literatura română!) îi sunt cu deosebire recunoscător, fiindu-mi utile la seminarul de poezie – intitulat Capodopere ale poeziei religioase româneşti, pe care îl susţin la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Blaj. Despre cărţile lui Constantin Catalano au făcut elogioase aprecieri scriitori şi critici literari cunoscuţi ca Ion Simuţ, Cornel Cotuţiu, Victor Ştir, Ion Radu Zăgreanu, subliniind contribuţiile de istorie literară ale acestor antologii. Cea mai recentă carte, o monografie a Hordoului, din care a apărut vol. I în 2005 la Editura Pegasus, Bucureşti este o mărturisire de dragoste pentru satul natal, pentru bucuria de a fi consătean cu unul din marii poeţi ai literaturii române, pe care G. Călinescu îi număra printre „eternii păzitori ai solului nostru veşnic”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5