Din amărăciune se întrupează un nou început

Comasarea şcolilor generale ,,Liviu Rebreanu” şi ,,Grigore Silaşi” din Beclean, o soluţie salvatoare pentru cadrele didactice din cele două instituţii de învăţământ (au spus unii, convingându-ne rapid şi pe nepusă masă, pe toţi), răfuială şi dorinţă de ,,exterminare” reciprocă ,,dulce”, între doi ,,beligeranţi, ( au comentat de pe margine alţii), a bulversat noul început de an şcolar, în oraşul de pe Someş.
Nu este uşor să-ţi pierzi identitatea, după ce ani de zile ai purtat peste sufletul tău didactic aura unui simbol, Liviu Rebreanu, după ce 14 ani ai trudit pentru a construi personalitatea acestei şcoli, clădindu-i cu migală nişte tradiţii.
Acum când totul s-a dărâmat, când sentimental şi nostalgic preferi să adăstezi la vechea şi obişnuita ta locaţie, când navetezi de la o şcoală la alta, te învăluie un sentiment de neapartenenţă, de ,,oaie pierdută”, a nimănui. Nu îţi mai faci planuri de durată, dându-ţi seama că nimic nu mai e stabil sau predictibil. Te laşi purtat de valuri, alungat din cămaşa strâmtă a zilei prezente, spre cealaltă, probabil zdrenţuită.
Mă întreb, dacă domnul ministru Liviu Maior ştie că şcoala ctitorită de domnia sa a dispărut ca unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
Rememorez doar un aspect. Câte personalităţi au călcat pragul fostei şcoli ,,Liviu Rebreanu”? Numărul lor este impresionant.
În această bulibăşeală de acomodare la noua realitate, o întâmplare m-a echilibrat, m-a remontat sufleteşte. În clasa a V-a C, unde sunt şi diriginte, într-o zi, spre sfârşitul lunii octombrie, o elevă s-a apropiat de catedră şi mi-a pus lângă catalog un fel de plic, confecţionat de ea.
Acasă l-am desfăcut. Plicul conţinea o mică scrisoare, care se încheia cu o sinceră concluzie: ,,îmi pare bine că ne-aţi luat ca diriginte”.
După 40 de ani de dirigenţie, la debutul unui nou an de învăţământ, când şcoala ta, pe care ai slujit-o, nu mai este, nevinovata scrisoare a elevei C R, îţi transmite îndemnul, ca altădată, în armată, să-ţi autocomanzi ,,salt înainte!” şi din amărăciunea provocată de desfiinţarea şcolii tale, să-ţi întrupezi un nou început.