Despre eroii neamului cu

col.(rt.) Petre Stoica-preşedintele Asociaţiei Naţionale ”CULTUL EROILOR”

Prezent în municipiul Bistriţa cu prilejul ceremoniei de dezvelire şi

sfinţire a “Columnei aducerii aminte”-monument dedicat eroilor bistriţeni, precum şi la sărbătorirea zilei Armatei Naţionale, col.(rt.) Petre Stoica-preşedintele Asociaţiei Naţionale” CULTUL EROILOR”, a binevoit să răspundă unui scurt interviu, adresat cititorilor cotidianului Răsunetul.

-Rep.:Domnule preşedinte, cum apreciaţi Armata României?

  - Col.(rt.) Petre Stoica: În fiecare an, la 25 octombrie, reper

important al istoriei României, poporul nostru aduce omagiul său de

recunoştinţă şi preţuire Oştirii Ţării, celei care ne-a fost şi ne

este reazemul de nădejde şi garantul existenţei noastre aici, unde ne

ştim din cele mai îndepărtate timpuri şi că nici o tentativă, venită

de oriunde, nu va aduce atingere valorilor fundamentale ale naţiunii

române-independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială, limba şi credinţa străbună.

 Constituită ca instituţie modernă, în urmă cu aproape 180 de ani,

Armata Română a fiinţat iniţial ca organism militar al Moldovei şi

Ţării Româneşti.

  Înfăptuirea Unirii Principatelor Române în 1859, pentru armată şi

toate instituţiile create cu această ocazie, a însemnat un mare pas

înainte pe calea modernizării şi”europenizării”acesteia. Paşii

realizaţi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (personalitate respectată

şi de bistriţeni prin ridicarea bustului acestuia în faţa unei importante intituţii), au fost continuaţi, cu aceeaşi pricepere şi dăruire de către principele Carol I, primul rege al României moderne, care a fost ofiţer de carieră, acesta punând în prim plan crearea unei armate puternice, bine înzestrată şi pregătită, în vederea realizării marelui act, al cuceririi Independenţei de Stat,”pentru că independenţa este parcă mai de preţ când este cucerită şi nu oferită”.

  Ca urmare a măsurilor ulterioare luate de acesta şi cu eforturile

întregului popor român, care nu şi-a cruţat avutul, nici sângele şi

nici viaţa, ţara a devenit independentă prin jertfa celor peste 10.000 de ostaşi români, pentru a asigura o temelie trainică independenţei României.

  Armata română şi-a adus o mare contribuţie şi la înfăptuirea Marii

Uniri din Decembrie 1918, rod al jertfei de sânge făcută de cei

aproape un milion de ostaşi căzuţi în lupte pe front sau în spatele

frontului, iar mulţi alţii seceraţi de molimele care au însoţit ca un

blestem parcă războiul, alţii fiind doborâţi de regimul de exterminare

din lagărele de prizonieri, iar unii executaţi şi schingiuiţi de

ocupantul sângeros.

  Regele Ferdinand I-Întemeietorul României Mari, prin măsurile luate,

a făcut ca oştirea română, renăscută în toamna anului 1918, să devină

o stavilă în calea expansiunii bolşevismului către Europa Centrală.

 În cel de al patrulea deceniu al secolului XX, ani negri s-au abătut

asupra Europei. Forţe revanşarde, hrăpăreţe, s-au repezit asupra

teritoriului României, răpind în 1940 însemnate teritorii din trupul

ţării noastre. Am fost la cheremul unuia ca Hitler, Stalin, Musolini,

Horhy şi locotenenţii acestora.

 În aceste momente grele, privirile inclusiv ale celor ce o neglijaseră ani de-a rândul, s-au îndreptat spre armată, ca singura forţă capabilă a reîntregii, cel puţin parţial ţara. Mii şi mii de ostaşi au căzut în lupte pe întinsele pustiuri ruseşti până la Volga

şi Caucaz, ca apoi, alţi 65.000 de ostaşi să cadă pentru eliberarea

Ardealului, dar şi dincolo de hotarul de Vest al ţării până în munţii

Tatra, Budapesta şi Porţile Vienei. Acţiunile de luptă desfăşurate în

perioada 24 august-5 septembrie 1944, au creat condiţii favorabile

trecerii la o ofensivă de amploare spre graniţa de Nord-Vest a Ţării.

La 25 octombrie 1944, la capătul unei lupte impetuoase şi dramatice

ofensive, trupele Armatei a IV-a Române, în cooperare cu cele ruseşti,

eliberau ultima brazdă de pământ românesc de sub ocupaţia horthystă,

anulând pentru totdeauna odiosul Dictat de la Viena, prin care Hitler

şi Musolini au făcut cadou lui Horthy această parte de vatră-etno-genetică a popoprului român, astfel, bornele de hotar fiind reaşezate la locul lor firesc. Se punea astfel capăt celor patru ani de lacrimi şi suferinţe, de martiraj a românilor din această parte a Ardealului-teritoriu românesc.Pentru ardeleni a continuat o nouă

perioadă de suferinţă, aceea a ocupaţiei militare sovietice. Mulţi

dintre foştii horthyşti au devenit membrii ai partidului comunist,

continuând subjugarea şi umilirea românilor pentru încă o perioadă de

4 ani.

  În semn de cinstire şi recunoştinţă faţă de sacrificiile făcute de

ostaşii ţării, Ziua Armatei Naţionale Române, este o sărbătoare de

suflet şi simţire a întregului nostru popor, zi în care, cel puţin în

parte, ţara se întregise. Fac o mare greşeală cei ce încearcă astăzi

să ponegrească armata ţării. Respectând armata, ocupându-ne de

păsurile şi nevoile ei, ne simţim un popor protejat. Pentru toţi cei

ce simţim şi gândim româneşte, trăim sentimentul de justificată mândrie faţă de puterea, rolul şi prestigiul Armatei, pe plan intern şi în calitate de componentă a structurilor N.A.T.O.

  Felicitări judeţului Bistriţa-Năsăud pentru modul cum se aduce

recunoştinţă şi preţuire celor ce şi-au dat viaţa pentru cauza ţării.

Sunt convins că în această parte de ţară, sunt adevăraţi români,

oameni care prin fapte au dovedit-o de nenumărate ori în istorie, iar

acum o dovedeşte lumii prin militarii Brigăzii 81 Mecanizată. Mulţumesc judeţului pentru modul cum preţuiesc Eroii Neamului.

Ioan Cordovan

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5