Descifrând…integrame

Când sunt posomorât, trist şi vreau să-mi capăt un tonus mai optimist, dezleg integrame, adică mă complac în a intra în acest penibil, degradat compartiment al enigmisticii româneşti. Şi nu numai.
La un moment dat, m-am blocat la definiţia „vaporean”. Nu îmi ieşeau nicicum şapte litere pentru a rezolva definiţia. Am abandonat broşura, bombănind cât sunt de tâmpit, şi am deschis televizorul. Pe un canal specializat în ştiri. Ce proastă inspiraţie !
Ca să vezi şi să nu crezi ! Era muianul şi vocea arendaşului de la Cotroceni !
De o vreme încoace, când îi văd figura şi apuc să-i aud două cuvinte, butonez repede pe alt canal tv. sau, la radio, caut nesuferitele (dar mai suportabile decât…) manele, frisonat de silă; sau arunc în şanţ ziarul unei-i apare figura.
De data aceasta, mi-am pregătit un tampon cu spirt medicinal şi mi-am luat curajul, zicându-mi: Hai să-l suport !
Rostea, ca de obicei, tâmpenii.
Am rezistat cinci minute, apoi am închis televizorul cu violenţă, de parcă bietul aparat ar fi fost de vină. Simţeam nevoia să mă curăţ, să mă debarasez de mizerie, să-mi limpezesc timpanul şi privirea.. Am ieşit degrabă în oraş. Nu a fost o soluţie bună, căci oamenii erau posomorâţi, cerul, la fel, iar ciorile croncăneau parcă mai strident ca altădată.
Am revenit acasă. Dar senzaţia de silă, de râie persista. Hai să fac un duş, mi-am zis. Degeaba ! Figura sinistrului de la Cotroceni, vocea lui rămâneau, chiar dacă am folosit câteva prosoape.
Ajunsesem în pragul unei depresii isterice. M-am aşezat în fotoliu şi, mecanic, am luat broşura cu integrame. La o pagină, nedezlegată, mi-au căzut ochii pe o definiţie: „şef de stat”, şapte litere. Şi deodată m-am liniştit, m-am luminat. Apoi am revenit la careul cu definiţia „vaporean”. Cu toată tristeţea că trăiesc un astfel de timp.