Întâmplări cu miez

De una şi alta…

Soţia celui mai cunoscut personaj de bancuri pe vremea comunismului, adică B. dar şi după, a fost prinsă la magazin furând. Ticăitul de soţ o însoţeşte la judecătorie –zicea el- ca s-o ajute (deşi s-ar bucura să scape dea ea măcar o vreme).

„-Şi ce era în punga aceea pe care aţi sustras-o? întreabă judecătorul.

-Cimci piersici, do’nu judecător, cinci!

-Eh, paguba nu e mare, dar gestul antisocial, mă-nţelegi, inculpat? Uite, fiindcă eşti la prima abatere, ţi se dă cinci zile detenţie, după câte piersici ai sustras.

-Ş-o mai furat ş-o pungă cu seminţe, dom’ judecător! sare soţul , B.”

x x

Ion şî Ghiorghe, îmbrăcaţi frumos, în portul nostru ardelenesc, să duc la gară. Pân-acile au venită cu autobuzul.

„-Vă rog tare mult, doamnă două bilete! Unu pintru mine şî unu pintru Ghiorghe, ia aista!

-Până unde călătoriţi, vă rog? spune doamna casieră.

-Până unde ? D-apoi asta nu vă pot spune akar cum.

-Dacă nu-mi spuneţi, eu nu vă pot da bilete! De unde să pricepe eu unde vă duceţi? Îmi spuneţi unde mergeţi şi vă dau bilete.

- No’ ce să facem, măi Ghiorghe? Să-i spunem, tătuşi?

-Hai mă, să-i spuniem, dacă nu-i modru alfel! se pune de acord partenerul ,conciliant.

-Acum vă pot spune, zâce Ion cătră casieră, foarte bucuros. Mergem la o nuntă!”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5