De la agricultură la cultură

Se ştie de către toţi cei care mai pun mâna pe o carte despre rolul pe care l-a jucat agricultura, în prima ei fază, ca segment economic care a asigurat hrana oamenilor, stimulând totodată gândirea şi modul de acţiune a spiritului uman. Oricare ar fi originea ei, agricultura a stabilit relaţii absolut noi între natură şi om care, practicând-o, stăpânea natura vie printr-o cunoaştere a legilor ei de reproducţie, obţinând astfel o independenţă nouă şi mult mai mare faţă de condiţiile exterioare, fapt care a avut un efect revoluţionar asupra culturii materiale şi sociale a omului. Ea a dus la un nou tip de societate, calitativ diferit de cele anterioare, datorită creşterii cantitative considerabile a numărului de oameni care puteau fi hrăniţi pe acelaşi teritoriu.

Iată, deci, că am ajuns, prin trei fraze, de la începutul agriculturii la rolul ei esenţial privind trecerea de la calitatea noului tip de societate la numărul de oameni ce pot fi hrăniţi într-un teritoriu bine determinat, putând să aterizăm în realitatea concretă de azi, când în acest teritoriu numit România agricultura ei nu mai reuşeşte de 20 de ani încoace să-şi hrănească cei 22 mil de locuitori pe care îi are. Cu un potenţial agricol uriaş din punct de vedere calitativ şi cantitativ, după cel al Franţei în Europa, ţara importă azi 70% din alimente, dereglând astfel balanţa de plăţi a ţării, datorită unei clase politice postdecembriste iresponsabile care a distrus deliberat un sector economic de bază care putea să scoată ţara din sărăcie şi să o ducă spre o dezvoltare economică superioară tuturor ţărilor din centrul Europei.

„Reforma agrară” postdecembristă a fărâmiţat pământul în milioane de parcele care a dus la situaţia catastrofală ca în prezent doar 30% din suprafaţa arabilă a ţării să fie exploatată. Guralivul excursionist politic Valeriu Tabără, primul agricultor al ţării, se laudă cu o absorbţie record de fonduri europene, fără a aminti că în majoritatea lor s-au folosit nu pentru modernizarea agriculturii ci pentru subvenţii acordate agricultorilor pentru nemuncă, majoritatea acestora abandonându-şi pământul iar restul practicând o agricultură de subzistenţă.

La Teaca, spre exemplu, din 5000 de ha de teren arabil, doar aproximativ 1000 de ha sunt exploatate pe sute de parcele pe care se cultivă porumb şi ceva grâu, culturi care în acest an, dacă ajută mama natură, pot da producţii record faţă de anii precedenţi. Dar unde nu-i cultură, nu-i nici agricultură. Lumea rurală a rămas în istoria culturii doar cu locul în care putea fi găsit adevăratul tezaur al moralei, neviciată de grija de a păstra neştirbite prerogativele puterii politice, filozofia eu reflectându-se în minunatele tradiţii populare rămas vii în cântece şi datini care încă trezesc sentimente ce se pierd în uitare.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5