De Bobotează, de la Monor cu dragoste...

De ziua Sfântului Ioan Botezătorul, la Monor a avut loc, în organizarea primarului Ioan Cira, balul însuraţilor şi aş zice eu al...Ionilor! Fiecare a venit de acasă cu braţele plin de bunătăţi iar sala căminului cultural a fost arhiplină! Unii au venit la întâlnirea cu tradiţia, cu sfânta tradiţie monoreană, pentru a privi, alţii pentru a cânta şi cei mai mulţi pentru a se prinde într-o horă a bucuriei şi a speranţei! A bucuriei că iată, vechiul an şi-a luat tălpăşiţa (cu bunele şi mai ales cu relele lui!) iar noul an a sosit cu un car de speranţe. Pentru că nu am fi noi români neaoşi dacă nu ne-am lua la fiecare început de an porţia noastră zdravănă de speranţă pentru încă 365 de zile...Şi nu am fi nici nu ştiu ce creştini dacă nu ne-am umple la fiecare Bobotează, toată fiinţa noastră de harul Bunului Dumnezeu şi de gândul cel bun la Blândului Iisus!

La mulţi ani cu bucurie le-a urat Cornelia Ardelean celor prezenţi, între care s-a aflat pentru a trece pragul de vis al celor 13 anişori, Rebeca, nepoata primarului Ion Cira! Mândră gura ta-i isvor, a mărturisit Alexandru Pugna pe şoaptele neasemuite ale fluierului lui Dumitru Ciupa şi pe struna viorii lui Pavel Monda.

’’Mă bucur că începem anul 2012 cu preotul nostru drag, cu părintele Marius Avram alături! Sper să ne dea Bunul Dumnezeu sănătate. Noi monorenii am fost şi suntem întotdeauna alături,împreună la necazuri şi la bucurii’’ – aşa a rostit cuvântul său de bun venit primarul Ioan Cira, suflet din sufletul monorenilor, omul care cu modestie şi perseverenţă ţine aprinsă flacăra tradiţiei străbune în acest Mon-or, adică în această localitate cu oameni de...aur! Ce s-a întâmplat la debutul Câşlegilor la Monor este lesne de ghicit! Noul an a fost bine primit cu cântec, joc şi voie bună, iar obsesia sfârşitului lumii a fost lăsată pe umerii - şi aşa plini de poveri, meritate - ai aleşilor de pe cheiul Dâmboviţei...

Ceea ce nu se poate ghici nici măcar de vreun cititor superinteresat sunt gândurile semănate în sufletul meu de această noapte de neuitat! Sunt gânduri care trebuiesc rostite neapărat şi cu creştinească recunoştinţă!

Dacă popa din Monor, părintele Marius Avram nu ar exista ar fi trebuit inventat! Inventat şi multiplicat în toate parohiile acestui meleag binecuvântat de Dumnezeu! Mai întâi omul Marius Avram este un personaj fabulos! Dacă l-ar fi cunoscut Liviu Rebreanu de bună seamă că ar fi fost nelipsit din romanele sale. Nu mă mai mir de originile ardelene şi chiar monorene ale lui Ion Creangă dezvăluite de excepţionalul om de cultură, profesorul Ioan Mureşan din Monor!

Să stai în preajma preotului Marius Avram este un adevărat privilegiu. Chipul său înzestrat de Bunul Dumnezeu cu o privire blândă, în care linia pioşeniei se îngemănează cu linia rostirii şugubeţe, îţi inspiră numaidecât încredere şi te îndeamnă să nu începi nici un gând, dară-mi-te vreun lucru, fără să-l pui sub semnul binecuvântării lui Dumnezeu! Acest chip alcătuit doar din zâmbet calm şi privire luminoasă, ascunde, de fapt nu ascunde ci atenţionează, că dincolo de seninătatea lui se află o minte pătrunzătoare şi un suflet de heruvim! Dacă este un privilegiu ocazia de a fi prin preajma acestui om plin de har, să-i asculţi vorbele, la amvon, la vreo activitate artistică sau, de ce nu la balul însuraţior şi al ...Ionilor de la Monor este cu adevărat un dar de la Dumnezeu! Aşa simt aşa scriu! Aşa mă bucur aşa mă rostesc! Îl ştiu pe Părintele de mulţi ani! Din păcate nu de aşa mulţi pe cât mi-aş dori eu! Mi-e deajuns însă pentru a mă bucura mereu la întâlnirea cu Dânsul, cu Miracolul aş zice eu, mulţumind, şi a mă întrista la orice îndepărtare de Mon-or...

La deschiderea acestei seri magice, părintele Marius a rostit câteva cuvinte pentru mângăierea sufletului si trupului celor ce trudesc în parohia de pe Valea Luţului şi a binecuvantat jocul, hora satului adică, invocând şi ploaia caldă, roditoare, a amintirii inaintaşilor anonimi sau celebri ai Monorului! Citiţi şi vă umpleţi sufletele şi inimile de bucurie!

‘’Poporul român a ştiut întotdeauna să se roage şi să se distreze. Ne sunt cunoscute cuvintele latine Ora et labora ! Noi putem să spunem mai mult: române, monorene, roagă-te, munceşte dar te mai şi distrează! Distracţia trebuie să fie însă întotdeauna decentă. Veselia să vă fie decentă. Ati observat că Monorul a fost şi este comuna intâi în această zonă. În tradiţie şi în istorie cu Monorul nu te poti pune! Nici din punct de vedere istoric nici din punct de vedere economic cei care sunt in în dreapta şi în stânga pe Valea Şieului nu se pot pune cu noi, deşi noi suntem numai lipcicăi la Valea Şieului pentru că noi suntem fii vrednici ai Văii Luţului care ne... spală de păcate şi le trimite cu Mureşul! M-am bucurat când am văzut că se fac lucruri frumoase sub egida unor preoţi tineri ca părintele Poptean la Mărişelu, părintele Frăţilă de la Sebiş şi sper să fie şi alţii care să scoată din lăzile de zestre acele comori ale lor din comunele pe care le păstoresc. Dânşii au făcut un festival, un concurs, noi însă cu domnul primar o să aducem de câte ori vom putea, pe toată lumea aici, acasă, pentru că pe vremuri era o fală şi o cinste să fii chemat la Monor, ţineţi minte, era o fală şi o cinste să fii chemat la Monor...Când veneau acasă monorenii jucau fiecare după regulile existente de sute de ani...şi unde jucau ? În faţa bisericii, aşa ca jocul lor să fie sfânt! Nu uitaţi de asta ! Cei vechi aveau un anume patos al lor, patosul acela vechi, acela decent. Băgaţi de seamă Dumneavoastră ăştia tinerii! Vă spun că mi-o plăcut de Menuţu care ne-o arătat în ziar cu poză : aşa Da, aşa Nu ! Când cineva o transformat zadia şi o făcut-o straiţă ori când în loc de pantofi sau de opincă şi-au luat fetele în picioare cisme albe domneşti se duce de râpă tot ce avem noi mai frumos, tradiţia şi portul popular românesc, monorean! Vă doresc din tot sufletul să fiţi sănătoşi, bucuroşi, să lucrăm, să ne rugăm dar şi să ne distrăm! Multă sănătate şi bucurii!’’

Ce ar mai fi de spus a spus cu vreun secol şi ceva în urmă Octavian Goga. De parcă Răşinarii Sibiului ar fi aidoma Monorului de la poalele Călimanilor:

Bea şi Dumneata părinte

Dumnezeu să-ţi ţie harul

Să ne poţi citi Psaltirea

Da’ şi să poţi goli păharul...

Doamne fii binecuvântat: turma are păstor, turma are viitor!