Date despre Mănăstirea Piatra Fântânelelor – Năsăud la anul 1939

Mănăstirea Piatra Fântânelelor, singura mănăstire din județul Năsăud, este situată pe teritoriul comunei Prundu Bârgăului, pe un platou înalt, din creierul munților, la o altitudine de 1.137 m.

La mijlocul stâncii, pe care se află așezată mănăstirea, se află clopotnița cu două clopote. Pe locul plan de lângă stâncă se află și casa parohială.

Conducătorul și slujitorul Domnului în acest sfânt lăcaș și în mare parte ctitorul lui este starețul Vasile Luncanu, originar din Fundeni-Bacău, un om tânăr, de abia 37 de ani, cult, foarte activ și energic, o figură blajină de apostol, vorbind o limbă neaoș moldovenească, fiind, cum ne-am putut convinge, și un desăvârșit cântăreț.

Mai slujesc în acest sfânt lăcaș fratele de mănăstire Petre Chirilovici și ieromonahul Ilarion Mareș.

Mănăstirea a fost ridicată în 1938, prin osârdia și daniile credincioșilor munteni din partea locului și cu oblul neprecupețit și jertfa actualului ei stareț, ieromonah Vasile Luncanu.

Locul unde s-a ridicat mănăstirea a fost donat de țăranul fruntaș Costan Flămând și fiul său Gheorghe Cioancă din Tiha Bârgăului, iar locul unde s-a construit clopotnița și o aripă a mănăstirii, sub președinția d-lui profesor Constantin Flămând din Bistrița, vicepreședinte fiind d-l Ioan Șchiopu, comerciant din Prundu Bârgăului.

Casa parohială s-a construit în 1930, pe locul donat de Costan Vlad și Nastasia Bența din Prundu Bârgăului. Ea are 8 camere spațioase și luminoase. În chilia starețului Vasile Luncanu am remarcat o numeroasă bibliotecă, cu cărți bisericești și operele scriitorilor noștri clasici și moderni.

În spatele casei parohiale se află o grădină cu flori, legume și zarzavaturi, frumos îngrădită, o stupină, grajd și cotețe pentru păsări.

Un mare binevoitor al mănăstirii este d-l Teodor Rânea, directorul școlii primare din Făgăraș care, aproape în fiecare an, vine aici dând sprijinul său neprecupețit acestui lăcaș dumnezeiesc.

Epuizându-se fondul strâns, construcția mănăstirii reducându-se atunci abia deasupra temeliei, stagnase. Neputându-se colecta banii necesari, cu toate încercările disperate făcute de starețul Vasile Luncanu, a trebuit să contracteze un împrumut de 250 mii lei de la filiala din Bistrița a băncii „Aurora”, având girul țăranilor localnici, împrumut care urma să fie replătit, fie de Episcopia Clujului (ortodoxă, s. n.), fie din daniile credincioșilor. Cum băncii trebuiau plătite dobânzi, care sporeau mereu, și cum banii, de asemenea, trebuiau replătiți, Episcopia Clujului neputându-o face, starețul Vasile Luncanu, văzând că daniile credincioșilor sunt puține, a fost constrâns de împrejurări să caute un mijloc pentru achitarea datoriei. Acest mijloc l-a găsit repede, printr-o nobilă pornire. Își vânduse o proprietate a sa din Moldova și banii căpătați i-a donat mănăstirii și anume suma de 100 mii lei, iar pentru alte 100 mii lei și-a cedat salariul. Pentru plata unui rest de 37 mii lei, cât mai rămăsese, își luase obligația membrii comitetului de construcție.

Pentru ridicarea casei parohiale starețul a donat, iarăși, suma de 150 mii lei din banii obținuți din vinderea proprietății sale din Moldova.

În interiorul mănăstirii totul e simplu, dar impunător de frumos.

Se remarcă frumoasa catapeteasmă, lucrată artistic în lemn de molid, cu tăieturi românești, de către elevii gimnaziului industrial din Prundu Bârgăului, de sculptorul Artemie Pașcu din Vatra Dornei, donat mănăstirii de soții Gacia și Artemie Todașcă din Coșna, județul Câmpulung (Bucovina); două sfeșnice de argint, donate de parohia din Poiana Stampei, județul Câmpulung (Bucovina); o cruce mare de argint pentru Sfânta Masă donată de Maria și Maftei Țicșa din Poiana Stampei, județul Câmpulung (Bucovina); o strană pentru dieci, frumos executată în lemn, în forma întâlnită în bisericile din Moldova.

Se mai află cafasul pentru cor, o cameră pentru mărturisire și o proscomidie (veșmintărie).

Un gard care să împrejmuiască mănăstirea, ce reclamă să fie frumos, potrivit sfântului lăcaș. pictura icoanelor din catapeteasmă (fruntarul), au fost comandate și executate de prof. Emil Miron din Câmpeni-Turda, dar neridicate până azi din lipsă de bani. Era necesară zugrăvirea pereților, dotarea cu mobilierul (stranele), cu cărțile rituale, în special mineiele pe 12 luni și prologul, Cazania și Viețile Sfinților, precum și veșmintele cu vasele sfinte.

Venitele din slujbe și colecte fiind mici, ar fi necesar concursul credincioșilor de pretutindeni.

Fiind singura mănăstire în acest colț de țară, ar fi cazul ca d-l colonel dr. Florian Medrea, prefectul județului Năsăud, să acorde binevoitorul domniei-sale sprijin pentru satisfacerea nevoilor.

Text preluat din „Tribuna”, Cluj, Anul II, 1939, nr. 166, p. 8.