Cuvintele care ne pot defini

Cuvintele care ne pot defini nu formează de fapt singura cale către mintea și sufletul omului.
Dezvoltându-se gândul și cuvântul în strânsă interdependență, cuvântul apare la om, la nivelul scoarței cerebrale (formațiune superioară a materiei) ca manifestare a celui de–al doilea sistem de semnalizare și ca expresie simbolică a gândurilor.

Nu putem absolutiza puterea cuvântului așa cum nu putem face abstracție nici de primul sistem de semnalizare (comun omului și animalelor), care prin stimulii senzoriali (imagine, gust, miros, atingere, temperatură, sunet, echilibru etc) ne aduce atât de aproape, într-o imagine palpabilă atât natura, cât și dansul, pictura sau formele apetisante ale unui corp, melodia dar și durerea fizică, amenințările la adresa integrității fizice sau sănătății mintale și toate acestea recepționate doar prin simțuri, fără nevoia cuvintelor. Reflexele de autoapărare înnăscute și involuntare nici nu au nevoie de cuvinte și totuși nu-și pierd prioritatea, din punct de vedere al existenței, în fața cuvântului. Statistic sau istoric vorbind, armele letale chiar și cele albe au făcut incomparabil mai multe victime decât cuvântul care te poate ridica sau îngropa, simbolic vorbind.

Omul, nu crede decât ceea ce îi spui. Așa e în prima fază, ca preambul, dar în a doua fază omul observă armonia dintre cuvinte/gânduri, sentimente și acțiuni. Iar cei care zic una și fac alta, zic într-un fel și simt altfel sau acționează diferit de concepțiile lor, cad ușor în dizgrație. Cei care nu simt ce spun și nu acționează în raport cu gândurile și sentimentele, mai repede sau mai târziu își vor pierde credibilitatea. În aceste cazuri apar remușcările, depersonalizările sau grandomaniile, fanatismele, devierile de conduită, tendințele dictatoriale etc.

Cuvântul cu toții știm să-l folosim chiar și surdo-muții care reușesc să comunice prin altfel de semne convenționale. Și e foarte bine ca toți oamenii să reușească să comunice între ei la diferite niveluri, în diferite stiluri și cu efecte persuasive mai ridicate sau mai reduse. Ce s-ar întâmpla dacă oamenii de rând –inferiori sau mediocri, nu ar putea comunica între ei sau cu cei superiori lor?! S-ar lua la bătaie sau amor tot mereu, recurgând la primul sistem de semnalizare. Spre norocul omenirii toți oamenii știu comunica, e adevărat că în diferite moduri, intensități și putere de expresivitate sau convingere.

E o părere puțin hazardată ca să susții că poți spune la fel de ușor ”te urăsc” cum poți spune ”te iubesc”. Închipuiți-vă numai câți oameni spun, chiar și zilnic, Te iubesc, și cât de greu ascunzi ura sau o manifești sub altă formă (ironie, batjocură, umilire, răzbunare etc) fără să rostești aceste cuvinte: Te urăsc! Poate și datorită educației care ne îndrumă spre valori pozitive și nu negative... Poate și de teama că a doua zi vei simți iubire în loc de ură...