Cuiul lui Pepelea

La ordinea zilei: „Vai de EPICURUL vostru!” - , zise TVA-ul către PENSII şi se sui pe altă cracă …

EPIGRAME ŞI CATRENE

(fotografie autor)

în „tolba” cu … inedite

Aurel I. Borgovan

Adevărul

Adevăru-i piesă fină

Ce-i ascuns de-o mână hoaţă

Când răzbate la lumină

Îl vedem la suprafaţă

Abţinere

I-a spus doctorul lui, clar

Să se-abţină de pahar.

De pahar s-a abţinut,

Dar nu şi de conţinut!

Angoase

Lumea-i plină de angoase

Nu-i plac versuri serioase.

Şi domniţele codane

Savurează epigrame!

Anunţ şcolar

Şcolile tip „Golden Blitz”

Pregătesc „elevi tâmpiţi”

Celor ne atinşi de boală

Indicăm alt gen de şcoală!

Accident auto

- Vă rog să-mi spuneţi cum s-a petrecut!

- Vedeţi copacul mare şi rotat?

Ei bine, la-nceput nu l-am văzut

Şi în viteză, eu l-am dărâmat!

Ani de gândire

Judecătorul întreabă pe-acuzat:

Cum dovedeşti că eşti nevinovat?

Vă rog să-mi daţi un timp pentru gândire!

Îţi dau atunci şi timp; cinci ani de zile!

Apă multă

Apa curge printre maluri

Da-i puţină, ca o undă

De-i prea multă face valuri

Se revarsă şi inundă!

Apă chioară

Ţi-ai depus candidatura

Nu ştiu pentru-a câta oară

Noi ştim că ne faci figura

Să ne-mbeţi cu apă chioară!

Asemeni cu pădurea

Suntem asemenea cu pădurea

Ce toamna, frunzele-şi deşartă

Căzând, vor putrezi aiurea

Ne-având alt drum, nici altă soartă.

Artişti

Ei, artişti, se afişează

Toţi cu barbă, evident

Opera, le demonstrează

Că au bărbi, dar nu talent!

EPITAF

Pe lespedea unui zugrav

Ne-ai stropit cu-atâta var!

Poate duce un marfar

Groapa îţi e pregătită

Nu se cere zugrăvită!

CELEBRI ŞI ÎN ANECDOTE

Într-o zi filosoful grec EPICUR (341 –270 î.Hr), se apropie de o statuie şi, spre surprinderea asistenţei, îi ceru stanei de marmură sculptată, de pomană. Unul dintre discipoli prezenţi pe domeniul său situat la nord-est de Atena, unde se retrăsese magistrul, tocmai spre a fi departe de tumultul lumii, îşi exprimă uimirea:

- Păi crezi că o statuie îţi poate da bani?

- Nu, a răspuns filosoful.

- De ce îi ceri dar?

- Pentru a mă obişnui cu refuzul şi din pricină că, oamenii îşi pot închipui că ar putea ajunge şi ei vreodată săraci şi milogi, însă filosofi, niciodată.

Lume-lume, hai la glume!

„manevrant” la zolit – Teodor Balmoş

Poliţistul îl opreşte pe şofer, salută şi zice:

- Ai depăşit viteza în localitate.

- N-am depăşit 50 pe oră!

- Nu vă puneţi mintea cu el, intervine soţia şoferului. Când trage o duşcă contrazice pe oricine!

#

- Dragul meu, trezeşte-te! În dosul case e un hoţ. Încearcă să forţeze geamul de la bucătărie.

- Lasă-l în pace. Poate reuşeşte să-l deschidă. Eu m-am chinuit de prea multe ori şi n-am reuşit.

#

- De ce se topeşte asfaltul sub picioarele poliţistului de la circulaţie?

- Întotdeauna cel mai deştept cedează.

#

- Măi Traian, de ce tremuri aşa mă, ce-ai păţit?

- Am stat cam mult în frigider!

- De ce mă?

- Păi şeful nostru ne-a zis că poliţiştii trebuie să aibă sânge rece.

#

- De când a desfăcut logodna Mişu bea într-una.

- Se vede că sărbătoreşte evenimentul!

#

- Ştii de ce la bufetele tip „Expres” nu sunt scaune şi se serveşte gen „botul calului”?

- Ca să bea consumatorul doar atât cât poate să stea în picioare.

#

- Aflat la muzeu, un poliţist, din ne atenţie, dă jos o piesă care se şi sparge. Custodele se apropie în fugă.

- Vai doamne!, era o piesă ce data de 2500 de ani.

- Ce spaimă-am tras!, credeam că e ceva nou.

#

- Lumea aceasta aparţine doar femeilor!

- De ce?

- Păi, când se naşte un băieţel se întreabă: „cum se simte mămica?” Când un acelaşi se însoară se zice: „ce mireasă drăguţă”. Iar cânt un tot acelaşi moare: „săraca nevastă”.