La noi

Cornel Cotuțiu: De acum 40 de ani

Am găsit în arhiva mea, nu tocmai ordonată, o scrisoare de la o mamă de școlar către dirigintele copilului ei. De ce voi fi păstrat-o ?
Se înființase la Beclean Liceul Metalurgic , în ani 70 (și care peste câțiva ani va fuziona cu Liceul Teoretic). Perspectivele pentru cursanți/abolvenți erau tentante, încât au venit pentru acest liceu tinerei din toate părțile județului, de la Șanț la Bozieș, de la Agrieș la Milaș.
Scrisoarea e de la Fântânița, comuna Matei. Am recitit-o, cu emoție, și țin să dau tiparului câteva fragmente din ea . Imboldul este următorul: E o jale în învățământul românesc referitor la lipsa de motivație a învățării din partea elevilor („Ce liceu ?! Ce bac ?!) . De asemenea, se remarcă un fel de apatie profesională la tinerele cadre didactice, care, inevitabil, contaminează colectivele de elevi. Deopotrivă, e de remarcat cvasidezinteresul părinților pentru situația școlară și comportamentul în societate al odraslelor. O replică devenită curentă: Lasă, că tot la căpșuni în Spania ajunge sau pe trotuarele din Italia.
Să revin la scrisoarea mamei din Fântânele: Sunt „o mamă îngrijorată de copilul ei, căruia nu-i dorește decât numai bine, cinste și omenie /.../ Vă rog foarte mult ca să-l urmăriți, căci fiind ținut aicea acasă, de către soțul meu, cam scurt, nefiindu-i acceptat să umble hai-hui cu zilele pe drumuri să nu se creadă prea liber și să pornească cu prietenii la fumat sau la băuturi./.../ V-aș fi foarte recunoscătoare dacă Dumneavoastră ne-ați înțelege îngrijorarea și ne-ați ajuta ca băiatul să n-apuce pe vreun drum greșit, în schimb ar sta mai bine de învățătură, căci eu, tov. Diriginte, nu sunt prea mulțumită de rezultatele lui. Aici, acasă, lucra peste zi, iar mai mult seara învăța, iar acum, pe un răspuns pe care lua acasă nota 10, acolo, la liceu, nu ia decât 5. Nu mă pot judeca dacă îmi spune adevărul sau nu, de aceea vă rog să țineți legătura strânsă cu el și să-l urmăriți cât vă permite activitatea.
Sper că-mi veți înțelege neliniștea și mă veți anunța la timp în orice privință.”
Doamne, ce mamă, Doamne, ce timpuri !
Acum știu de ce am păstrat scrisoarea.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5