Congresul PSD: bâlci de interese

Sâmbăta trecută, 20 februarie a avut loc în Bucureşti Congresul Partidului Social Democrat. Eveniment la care şi Partidul Românilor din Spania a fost invitat, ca atare, comentarea evenimentului se bazează pe experienţa directă şi nu din relatări cum se întâmplă în multe cazuri.

Au fost prezenţi 1621 de delegaţi cu drept de vot din toate judeţele şi 300 de invitaţi. Filialele PSD de tineret nu au avut dreptul la vot, ei fiind reduşi la împărţirea de fluturaşe şi benere, căci viitorul partidului tot cei învechiţi în zile îl decid, nu bobocii.

Ceea ce m-a şocat cel mai tare a fost faptul că din aceste aproape 2000 de persoane nimeni nu scria, nimeni nu lua notiţe afară de Domnul Ion Iliescu, presa şi semnatarul articolului. Se spune că micile detalii descoperă profunzimi imense, eu cred că acest lucru demonstrează dezinteresul total al delegaţilor şi invitaţilor asupra tot ceea ce se petrecea acolo. De senzaţie fiind pulpele de pui prăjite care se împărteau contra cost pentru a da noi forţe şi energii nebănuite “în exercitarea gândirii” a persoanelor prezente. Mai interesante erau şuetele la o ţigară decât discuţiile despre o posibilă ideologie a partidului. Apoi săruturile lui Iuda erau la ordinea zilei: toată lumea îl pupa pe Domnul Mircea Geoana şi-şi făcea poză cu el, ca apoi să-l trimită în ...

Şi pentru ca spectacolul grotesc să aibe deliciile lui au existat şi “momente de animaţie” cum le numea Mircea Geoană, prilejuite de ţigăneală dintre Domnul Vanghelie şi Domnul Pandele: “şi dai şi luptă şi dai şi luptă, Agamita Dandanache”. Pentru ca punctul pe “i” să fie pus de către fosta secretară a lui Pandele, de la 13 ani pesedistă cum se autodefinea, catalogată de către mulţime de “isterică”. Aceasta a rostit cuvintele fermecate: “trădare!” Dar dacă e trădare să o ştim şi noi Brânzovanescule!

Discursurile au fost foarte diverse în funcţie de oratori şi nivelul de pregătire a discursului. “Poveştile” celor mai necunoscuţi, precum şi a marii majorităţi dintre cei ce vroiau funcţia de vicepreşedinte au fost deplorabile, de un analfabetism elementar, îţi dădea impresia că suntem la o bere pe “maidam în Bucureşti”. Cu alte cuvinte se bătea apa-n piuă, “vorbe ce din coadă au să sune”, nespunând nimic concret. Unele primate se bucură când îşi arată prostia.

De remarcat discursul lui Cristian Diaconescu: discursul realist, singurul care a vorbit de problemele oamenilor, fără să-i numească electorat. Apoi discursuri de periat prezidiul a Domnilor Adrian Năstase, Miron Mitrea. Discursul ironic a lui Dumitru Buzilă din Vaslui definit “omul contra”. Discursul demagogic a câştigătorului confruntării, Vasile Ponta care plin de un optimism exacerbat a recurs la vechea stratagema: crează un duşman comun (Băsescu) ca să-i uneşti pe toţi! Aceeaşi strategie a utilizat-o şi Mircea Geoana care spunea “că-i iubeşte pe toţi de la prezidiu”.

“Jocurile de glezne” cum definea Mircea Geoană retragerile din candidatură cu mesajul: dau votul meu lui Ponta sau lui Geoană, demonstrează lipsa de tact a politicienilor români şi lipsa de respect faţă de gloată de delegaţi. Ce să mai vorbim de coerenţa: azi mă înscriu şi infestez opinia publică cu calităţile mele de lider şi la congres urlu mulţimii: “dau votul meu lui...”

Concluzia congresului a fost dată de Domnul Ion Iliescu: “nu avem concluzii, bune, rele, ce e de făcut?”, care a exprimat şi problema de fond a partidului: credibilitate şi ideologie. El i-a atacat direct pe baronii pesedişti numindu-i ineficienţi, plini de orgolii, dezertori, obsedaţi de parvenire, însetaţi de bani, lipsiţi de transparenţă, lipsiţi de măsură, de modestie, într-un cuvânt: “asistăm la manelizarea PSD”. Discursul său amintea de discursul lui Pârvulescu din 1979 care se opunea lui Nicolae Ceausescu.

Voi merge şi la Congrese le PNL şi PDL să vedem acolo daca istoria se repetă sau nu?!

Florin I. Bojor

(Barcelona)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5