CONFERINTA PENTRU SECURITATE DE LA MUNCHEN

04 - 06 februarie 2011

În fiecare an, în luna februarie, are loc în Bavaria întâlnirea liderilor importanţi ai lumii. Anul acesta s-a desfăşurat a 47-a sesiune a acestei importante reuniuni. Peste 350 de participanţi din peste 50 de ţări, într-un climat tensionat de evoluţiile din nordul Africii, s-au întâlnit pentru a discuta o agendă foarte încărcată. Întâlnirea se desfăşoară după Forumul de la Davos, după şedinţa Consiliului European şi concomitent cu revoluţiile din sudul Uniunii Europene.

Este demn de remarcat că întâlnirea se desfăşoară după ratificarea Tratatului START II de către Congresul American şi de către Duma de Stat a Rusiei. Este important, tot ca o premieră, faptul că UE a fost reprezentată de Preşedintele Consiliului şi de Înaltul Reprezentant pentru politica de Securitate Comună. Astfel de întâlniri sunt extrem de importante şi în general, lumea bună nu lipseste. La asemenea întâlniri, istoria a confirmat faptul că ’’dacă nu eşti prezent pe lista participanţilor, eşti prezent pe meniul lor“.

România a fost reprezentată numai de Ministrul Afacerilor Externe. Este important cine cu cine se întâlneşte, ce subiecte se abordează, ce semnale diplomatice se transmit şi nu în ultimul rând, nivelul de reprezentare a ţărilor. România a ratat, ca de obicei, prilejul de a fi vizibilă la nivelul cel mai înalt, iar premierul ne-a obişnuit mai mult cu agenda de şef de partid, pe care nu o poate depăşi.

Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, nu a ratat ocazia de a se întâlni cu Ahmet Davutoglu, ministrul de externe al Turciei. Turcia, în acest context, este pivotul geopolitic ce poate influenţa mersul lumii şi nu întâmplător, discuţia dintre cei doi a durat mai mult de o oră, lucru excepţional pentru astfel de întâlniri. Premierul britanic, David Cameron, a afirmat, cu mult curaj, că în ţara sa, multiculturalismul a fost un eşec. Germania a recunoscut acelaşi lucru nu cu mult timp în urmă. Semnalul este cât se poate de clar: “MAI UŞOR CU MULTICULTURALISMUL ŞI MAI MULT CU INTEGRAREA“.

Ar fi avut ce învăţa Boc al nostru, dacă era prezent şi poate n-ar fi atât de zelos cu legea învăţământului, cel puţin în aspectele multiculturale. Boc ne-a obişnuit, fundamentându-şi reformele, pe ideile culese din cimitirul tezelor eşuate şi expirate. L-ar fi putut salva ministrul afacerilor externe, Baconsky, dacă ar fi avut o agendă sincronizată cu omologii din UE. Din păcate şi el se ocupă cu îmbogăţirea doctrinei propriului partid şi rar i se întâmplă să nu cadă sub farmecul unei femei. În diplomaţie se cade sub farmecul femeilor numai din interes naţional. Oare nu a avut timp să înveţe, domnul ministru, pasul întâi al diplomaţiei ?

Este de remarcat că reprezentanţii naţiunilor prezenţi la München au sesizat că lumea a păşit pe un curs ireversibil. Nimeni nu e dispus să mai susţină regimuri autoritare şi mai mult, nimeni nu se opune voinţei popoarelor. Lumea arabă e în clocot. Vorba lui Caragiale, fiecare popor are un 48 (sau un 89) al lui.

Pentru România, acest eveniment a fost periferic, Baconsky întâlnindu-se doar cu omologii din Germania, Turcia şi Australia. Chiar dacă vrea să cumpere din Australia bumeranguri noi, clasa politică româneascăî nu poate scăpa de cele vechi. De asemenea, a participat la balul saşilor transilvăneni, poate cu gândul de a-i învăţa şi pe ei să voteze cu viteza de 9 cetăţeni pe secundă. Era interesant de abordat şeful diplomaţiei ruse, americane, engleze, secretarul general NATO, secretarul general ONU, etc. Poate data viitoare vom avea mai mult noroc.

Col. (rez)

Ioan Gaftone

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5