Comuna Şanţ, prezentă în două volume scrise de Dumitru Munteanu

Ca un gest de recunoaştere pentru meleagurile natale, scriitorul Dumitru Munteanu publică, la Editura „George Coşbuc”, pe care a înfiinţat-o la Bistriţa în urmă cu mai mulţi ani, volumul „Paşi spre lumină – Şanţul literar şi artistic”. Un dicţionar ce oglindeşte viaţa culturală a comunei Şanţ, ce a dat, de-a lungul timpului, personalităţi marcante pentru ţara noastră. Numiţi de autor „luminători ai comunei”, şănţenii ce au făcut cinste comunităţii sunt aşezaţi la loc de cinste în patru capitole – Literatura, Şanţul artistic, Artişti interpreţi ai cântecului popular şi Ansamblul folcloric „Izvorul Someşului”.

Cartea prezintă crâmpeie ale literaturii scrise, dar şi ale moştenirilor prin viu grai, amintind aici strigăturile, cântecele, jocurile, obiceiurile ce au înfrumuseţat, de-a lungul timpului, viaţa comunităţii.

Dintre cei care au scris literatură îi amintim pe monografistul Mihail Cotu, director al şcolii din localitate, Octavian Domide, care a studiat la Roma între 1885-1891, primind titlul de Prelat papal din partea Papei Pius al XI-lea, prieten cu poetul George Coşbuc, pe care-l ajută la traducerea „Divinei comedii”, fiind considerat cel mai titrat intelectual pe care l-a dat Şanţul; Mihail Domide, cel care scria în 1896 „Monografia comunei Şanţ – Rodna Nouă”; Onisim Filipoiu, un mare arhivist, cu o mulţime de lucrări publicate. Urmează alte nume ce au făcut cinste comunei, Pamfilie Grapini, arhidiacon ce a adus şi el, în 1903, monografia comunei mari Rodna Nouă; Florea Grapini, cercetător, dar şi om preocupat de a scoate la lumină prin monografii istoria acestor locuri; Viorica Grapini şi Septemiu Grapini, care editează o amplă monografie readusă în actualitate anii trecuţi de Dumitru Munteanu. Să nu uităm de Aurel Domide Şănţanul, care publică două volume de versuri bine receptate de critica vremii, apoi de Leon Grapini, ofiţer de carieră, dar şi membru al Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj, unul dintre cei mai activi scriitori ai Şanţului, cu o mulţime de premii literare, despre poezia căruia Constantin Cubleşan spunea că este „o oază de sentimentalism romantic, caligrafiat cu fineţe fragilă ce se încăpăţânează să supravieţuiască frumos”; iar despre proză Horea Gârbea „are înzestrarea necesară pentru a dat un roman realist, scurt şi nervos, pe care-l dorim cu sete”, iar Irina Petraş „povestitor abil, Grapini joacă sforile amestecând realităţi şi ficţiuni după regula nescrisă a istoriei omeneşti”. Nazarica Munteanu este, la rândul ei, o poetă cu mai multe cărţi publicate, despre care Victor Ştir spune „autoarea asumă prin amprenta personală a liricii o lume exprimând in brevis întreaga viaţă”.

Prozatorul Dumitru Munteanu este unul dintre cele mai cunoscut nume pe care le-a dat literaturii Şanţul, ocupându-se de repunerea pe matricea culturală a unor momente ale istoriei acestor locuri prin publicarea unor cărţi deosebite despre literatura, istoria şi tradiţiile de aici, dar şi a unor volume dedicate lui George Coşbuc sau scriitorilor din judeţul nostru, cum este „Dicţionarul critic”. Despre scriitor, Constantin Cubleşan spune că este „un artist modern prin excelenţă”.

Un întreg capitol este dedicat Teatrului nescris din Şanţ, având în centru personalităţile lui Constantin Iuga şi al lui Dănilă Alexa, cei care au pus, în urmă cu ani, prima piesă în scenă, câştigând admiraţia celebrului sociolog Dimitrie Gusti, aflat în cercetare în această zonă. Lucrurile s-au schimbat între timp, succesul avut de artişti fiind umbrit în ultimii ani de scindarea în două grupe. Medalioanele dedicate lui Constantin Iuga, Reghina Olar, Anisia Porcius, Cristina Sas, Sabina Constantin, şi altor nume ce au trecut de-a lungul vremii prin această formaţie de actori ţărani arată faptul că, la Şanţ, s-a creat o atmosferă unică, care ar merita să fie dusă mai departe pentru că astăzi exemplul lor este luat de Rodna şi Dumitra şi poate că ar trebui ca acest Teatru nescris să fie readus la valoarea de altădată.

Portretele artiştilor Viorica Hojda, Lucreţia Pomphaci, Olariu Florian, Dănuţ Filipoi, Victoriţa Moisil, dar şi istoricul Ansamblului „Izvorul Someşului” oglindesc faptul că tradiţiile sunt moştenite şi duse mai departe, cu seriozitate, de generaţiile actuale.

O carte ce structurează istoria literară şi artistică pe aceste meleaguri, Dumitru Munteanu nefiind la prima experienţă de acest gen, în urmă cu ani editând şi „Telciul literar şi artistic”.

Tot acum, la editura pe care o conduce, Dumitru Munteanu a scos cartea „Rezoluţiile şănţenilor sau luptele lor pentru redobândirea pădurilor grănicereşti”. Volumul este dedicat şănţenilor din generaţiile anilor 1918-1936, pentru curajul, abnegaţia şi sacrificiul cu care au înţeles să lupte pentru drepturile lor, lăsând urmaşilor un nume brav şi nepătat.

Cartea, apărută cu sprijinul omului de afaceri Emil Iugan, Cetăţean de Onoare al judeţului, aduce în faţa cititorilor istoricul fondurilor financiare grănicereşti al munţilor, păşunilor şi pădurilor celor 44 de comune din Regimentul II, punând accent pe Legea 20 a defalcării, prin care se cerea desfiinţarea organismelor de exploatare şi administrare a averilor grcănicereşti „devenite adevărate cuiburi de hoţi”, iar comunele să reintre în posesia cotelor părţi ce li se cuveneau, însă această lege nu a fost aplicată niciodată. Pornind de la descrieri ale unor personalităţi precum francezul Jaques Bongarz, care a trecut prin teritoriul nostru, Dumitru Munteanu aduce în prim plan istoria Regimentului grăniceresc năsăudean şi a celor care făceau parte din acesta, prezentând evenimente ale locuitorilor, dar şi modul în care aceştia moşteneau averile, astfel încât „prin căsătorie, membrii familiei grăniceresc de sex masculin nu putea părăsi averea” iar „femeia măritată urma bărbatul, pierzându-şi orice drept ereditar asupra averii”.

Autorul scoate la iveală din arhive documente de acum 200 de ani, care vorbesc despre vrmeurile tulburi ce le-au trăit românii de pe aceste meleaguri şi aduce aceste documente legate de averile grănicereşti până la zi, subliniind încă o dată faptul că Şanţul avea un număr de 2037 iugăre de păşune şi 1490 iugăre de pădure.

O carte importantă, atât prin documentele prezentate, cât şi prin modul în care Dumitru Munteanu ştie să aducă în faţa noastră argumente concrete despre pădurile grănicereşti, despre modul în care sunt exploatate acestea, trăgând, în acelaşi timp, un semnal de alarmă asupra drepturilor şănţenilor care nici până în momentul de faţă nu au fost repectate 100%.

Două volume scrise sub semnătura lui Dumitru Munteanu, care dovedeşte, încă o dată, că este un apărător nu doar al istoriei, dar şi a drepturilor oamenilor de pe meleagurile natale.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5