Chipul adolescentin al Speranţei – Petruţa Creţa

În urmă cu mai bine de nouă ani, la primele mele contacte...artistice cu Ansamblul Baltagul din Monor m-am îndrăgostit..coup de foudre de doi copii minunaţi: Petruţa şi Alexandru, pe atunci, la opt anişori, erau mascotele Ansamblului. Îmi amintesc de faptul că la primul spactacol în care am însoţit Baltagul, la Luduş Gheja, aparatul de fotografiat se întorcea mereu şi mereu spre chipurile acestor doi îngeraşi! Erau foarte serioşi pe scenă şi dansau de mama focului primind ropote de aplauze de la publicul fascinat de potrivirea perfectă dintre ei şi de ..seriozitatea pe care o arătau pe scenă! Ani la rîndul, la Iaşi,la Panaci, la în turneu la Constanţa sau acasă la Zilele Monorului i-am urmărit mereu cu plăcere pe aceşti doi copii minunaţi.Luni 13 iunie i-am revăzut la Zilele Feldrului unde Ansamblul folcloric Baltagul a fost vioara întâia! Mare şi plăcută surpriză! Alexandru Pop este un flăcău frumos la chip şi la suflet de aproape doi metri iar Petruţa Creţa o domnişoară elegantă,tulburător de frumoasă care tocmai pe 12 iunie a împlinit 17 ani! Acum elevă în clasa a X-a C la liceul InfoEl Petruţa îmbină în chip fericit învăţătura cu cântecul popular, domeniu în care are un talent real şi cu dansul în cadrul Baltagului unde este o dansatoare aproape de neînlocuit! Urmând exemplul părinţilor ei Geta şi Petre Creţa la rândul lor oameni de bază ai Baltagului zeci de ani, Petruţa continuă o tradiţie păstrată cu sfinţenie la Monor. Tradiţia iubirii faţă de moştenirea părinţilor, a respectului faţă de tezaurul ascuns în cei şapte ani de acasă. Nu scriam aceste rânduri dacă nu mi s-ar fi părut că domnişoara Petruţa Creţa este chipul speranţei în care ne punem încrederea fiecare atunci când ne gândim la viitor! În general. Sau măcar la viitorul copiilor noştri!

Primind-o aşa în sufletul meu - sfioasă, mereu cu un zâmbet uşor enigmatic pe buze, optimistă, cu tragerede inimă la carte, cu o dragoste debordantă pentru cântecul şi dansul popular, mândră de părinţii ei, de satul său –cel mai frumos colţ de rai din lumea asta –Monorul, îmi doresc sa văd – şi văd !- în chipul şi în fiinţa Petruţei, în prezentul şi viitorul ei chipul adolescentului român de ieri, de azi şi de maine! Mie, pe mine mă redă, bucuria de a şti că, la Monor, dar şi aievea în toate aşezările omeneşti de pa aceste plaiuri româneşti, există un Alexandru şi o Petruţa purtând chipul speranţei şi a dăinuirii.Ferice de Neamul Românesc! La mulţi ani Petruţa Creţa!

Florentin Archiudean

Comentarii

27/07/11 16:44
critice!

Scuze!:D,dar este un articol plin de greseli de ortografie multe adjective care nu isi au rostul"dragoste debordanta",zambet usor enigmatic pe buze",si foarte multe informatii despre don'soara.

15/06/11 19:09
Petruta Creta

Cand am citit aceste randuri mi`au dat lacrimile !
Va multumesc din suflet pentru aceste cuvinte frumoase! :)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5