Chiar acolo s-a ajuns: să ne rugăm de ei, cotropitorii?!

Începând cu ziua de Florii se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus.

Pe Iisus Hristos îl urmau orbii, bolnavii, cei care asistaseră înmărmuriţi la învierea lui Lazăr. După El veneau mii de pelerini din toate colţurile Iudeii, Galileei, Samarei şi chiar de mai departe, să se închine la Ierusalim. Alaiul din după-amiaza acelei duminici la intrarea de Răsărit a cetăţii Ierusalimului a nedumerit şi cutremurat poporul din cetate.

În zilele din urmă vedem că Iisus este căutat de poporul ucrainean, cu suferinzii, bolnavii și „pelerini” lor prin lume, fără voia lor. În loc să-L primească în satele lor, la bisericile lor, alaiul lor este pe la granițe, nedumeriți și cutremurați de ceea ce se întâmplă în cetățile lor.

Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un asin, poporul întâmpinându-L cu ramuri de finic şi măslin în mâini.

Frații lor întru credință (ceea ce nu mai cred că e așa) au intrat în localitățile ucrainene ca asasini pe tancuri, făcând crime și alte enormități. Ucrainenii se duc la morminte (dacă au apucat să-i îngroape creștinește) și la gropile comune cu coroanele morții cu flori de lacrimi și supine.

Sărbătoarea Floriilor se prăznuia în Bizanţ cu multă solemnitate. Luau parte împăraţii cu demnitarii lor, cărora li se împărţeau făclii aprinse ca la Paşti.

Demnitarii moscoviți împart lumina făcliilor morții, împrăștiind bombe și rachete.

Această sărbătoare reprezintă „florile virtuţilor adunate în timpul postului” - lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive şi darnice, curăţenia minţii dobândită prin pocăinţă. Să putem să ne rugăm unii pentru alții!

Slugile Satanei de la răsărit, după felul cum se poartă, sunt sigur că au impus un alt mod de a ne ruga:

Să ne rugăm de ei ca să fie pace! Să fim milogii lor, nu milostivii și împlinitorii faptelor bune. Să le dăm mărire și slavă lui Putin Pilat și lui Ana Kiril, nu lui Iisus.

Până într-acolo au ajuns cu rătăcirile lor.