Ceteraşul Vasile din Lechinţa, omul ştie tot

          În luna mai împlineşte 70 de ani şi, ca să mă convingă, îmi arată buletinul. Nu-l crezi după felul cum se caţără pe pomii supuşi foarfecelui pomicol. A lucrat peste 30 de ani pe tractor, fără cabină cu aer condiţionat. A arat, a secerat, a fost rutierist. A făcut orice i s-a cerut. Acum, Vasile Suciu, din Lechinţa,  este prezent în fiecare zi acolo unde-i solicitat. Nu-l găseşti acasă. Are de lucru, conform unei planificări personale. L-am întâlnit într-una din livezile Lechinţei la tăiat şi stropit pomi fructiferi. Lucrează ca un inginer în ale pomiculturii. Discută cu fiecare pom în parte şi-i face toaleta. Îl pregăteşte pentru fructele toamnei. „Când am în faţă o livadă mai tânără de 2-3 ani fac cam 400 de pomi într-o zi. Îi zic „bună ziua, mărule”, stau de vorbă cu el, cu foarfeca în mână şi fierăstrăul, îl fac frumos şi merg mai departe. Dacă ai plăcere pentru lucrul ăsta, merge strună, ca la carte. Tocmai de aceea sunt foarte solicitat. După ce termin de tăiat, de fructificare şi de creştere, încep stropitul, o lucrare obligatorie în perioada iernii. Apoi, lucrez la viţa-de-vie, fiindcă nu se poate ca un lechinţan ce sunt să nu mă pricep şi la vie”.

          De-a lungul anilor, Vasile Suciu a fost şi constructor, pe şantierele Bistriţei, a ridicat blocuri, a făcut case pentru oameni, apoi, după o vreme, a devenit şi grădinar-legumicultor. Se pricepe la răsaduri, la întreţinerea legumelor, la irigat. Este şi un meşter în ale mecanicii. Ştie, aidoma unui inginer, să repare orice piesă a utilajelor agricole sau a unei maşini de uz casnic. Vasile Suciu este un om dăruit oamenilor. Vocea caldă, spusă din inimă, te face să-i preţuieşti compania, pentru el orice om întâlnit în cale poate fi un candidat la prietenia-i proprie.

          Mânuieşte foarfeca pomicultorului, mistria zidarului, cheia mecanicului, sapa agricultorului, volanul şoferului, vioara maestrului şi, mai presus de toate, omenia izvorâtă din suflet.

          În timpul liber, cât îl mai are, Vasile Suciu cântă la vioara pe care a moştenit-o. O are de când era mic. „Făceam parte din formaţia „Mugurelul”, am câştigat concursuri, am fost în turnee, am cântat cu Petre Petruse, am cântat la nunţi şi botezuri. Trebuie să ne mai şi veselim în zilele de repaus”.

          Dacă zi de zi face muncă cu folos, duminica este la biserică. Este şi clopotarul Lechinţei, îi adună pe credincioşi la Sfânta Liturghie, iar prezenţa lui, alături de ceilalţi, este una aducătoare de pace sufletească.