Cetăţenia maghiară

Ungaria a preluat la 1 ianuarie 2011 președinția Uniunii Europene pentru următoarele șase luni de zile. Manifestările festive de la începutul acestui an au fost precedate de o situație politică productivă la Budapesta, alianța aflată la guvernare (FIDESz-KDNP) reușind elaborarea și adoptarea unor proiecte legislative care au produs reacții dintre cele mai diverse la nivel internațional. Unul dintre acestea se referă la adoptarea legislației privind posibilitatea acordării cetățeniei ungare acelor etnici maghiari care trăiesc în diasporă. Inițiativa a produs un val de reacții în cancelariile lumii, slovacii fiind printre primii contestatari ai demersului, în timp ce autoritățile române s-au limitat la a lua act de acestă inițiativă. Unele voci spuneau că prin acest demers, Ungaria urmărește îndeplinirea unor vise demult uitate, cum ar fi refacerea granițelor pierdute ca urmare a Tratatului de la Trianon din 1920.

Iată că n-au trecut decât câteva luni de la adoptarea proiectului de modificare a legislației pentru acordarea dublei cetățenii, și Ungaria surpinde din nou, dând apă la moară acelor voci care privesc Executivul de la Budapesta în lumina ultranaționalismului nejustificat. Astfel, la începutul lunii ianuarie, odată cu preluarea președinției Uniunii Europene, autoritățile ungare au trebuit să aleagă motivul principal pentru redecorarea unei săli a Consiliului European, sarcină ce revine, obligatoriu, fiecărui stat ce preia conduccerea Uniunii Europene. Mare a fost surpriza tuturor când în loc de costume naționale, papricaș sau imagini ale minunatului lac Balaton, diplomația ungară a amplasat o carpetă de 200 de metri pătrați conținând imaginea Ungariei Mari, frontierele trasate lăsând astfel România fără Transilvania, Slovacia fără teritoriu, iar Ucraina și Serbia cu pierderi teritoriale importante. Primele reacții nu au încetat să apară, în afara unor poziții cât se poate de corecte ale României și Slovaciei, și Austria reacționând prin vocea unui europarlamentar care califica inițiativa Ungariei drept o nouă dovadă a faptului că țelurile de refacere ale Ungariei Mari bântuie mintea multor politicieni.

Analizând la rece situația, tindem să opinăm că gestul autorităților ungare a fost cel puțin neinspirat într-o Euroă care se vrea unită și lipsită de orice patimi și resentimente. Poate că Ungaria ar trebui să ia exemplul Germaniei și Franței, pe care actualele interese le-au făcuit să uite de trecutul însângerat și să acționeze împreună în majoritatea situațiilor sensibile. Din păcate putem da chiar un exemplu foarte recent de solidaritate germano-franceză, când cele două state s-au pronunțat, împreună, împotriva aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen, Franța lăsând la o parte orice sentimente francofone. Ironia sorții face totuși ca Ungaria să ne susțină în acest demers. Opinăm că este un gest de normalitate al autorităților ungare, dacă nu cumva, prin Schengen, a cărei esență este însăși desființarea granițelor, acest fapt trezește din nou amintiri nostalige la nivelul unor politicieni ungari! Cine poate ști?