CETĂŢEANUL CARE ONOREAZĂ LECHINTA- PETRE PETRUSE

Petre Petruse este un simbol. O emblemă a folclorului românesc. O conştiinţă mereu trează. Este în egală măsură un etalon care ar putea măsura, cu simplitate şi cu precizie, nobleţea celui care îşi cântă cântecele Neamului cu inima şi cu sufletul, într-o îngemănare de dăruire şi de sacrificiu ascunsă cu modestie în adâncul fiinţei sale. Îl ştiu de o viaţă fără să îl cunosc neapărat foarte bine. Prieteniile curate nici nu cer mai mult decât atât: o atenţie binevoitoare, o înţelegere din priviri şi o bucurie a revederii numai de inimă simţită! Şi poate o oarecare (destulă!) încântare a raţiunii, a gândului, a minţii bucuroase, nevoie mare, de potriviri nerostite...
Când eram foarte tânăr îmi plăcea să mă ascund în vreun colţ al sălii de spectacole şi să îl ascult pe Petre în tihnă. Aveam impresia mereu că dacă ar fi să cânt şi eu cândva, mi-aş dori să cînt ca el. Avea - şi acum peste timp a rămas la fel - o bucurie a rostirii prin cântec unică. Melodii curate, simple, cu texte minunate, culese şi potrivite de el pe măsura simţirii sale artistice. Niciodată un cuvânt nu dorea să iasă din rând. Niciodată un acord muzical nu voia să sară peste rostuirea firească. Ce-i drept nici Alexandru Bubi, meşterul nepereche al orchestrei nu lăsa niciodată loc lucrurilor aproximative... Petre Petruse s-a născut ca artist aşa cum s-au născut toate marile valori ale cântecului popular românesc: cu răbdare, cu multe suferinţe mărunte, lumeşti, şi cu şi mai multe suferinţe dureroase, tragice de-a dreptul... şi mai ales cu o seriozitate în care goana după succesul cu orice preţ nu au încăput nici măcar în gândurile-i ascunse! Ce spun acuma scriu instinctiv. Ştiu deci foarte bine, de acasă cum s-ar zice, că hrana oricărui artist pur sânge este jinduirea spre o recunoaştere publică decentă, curată şi adevărată. Deci sinceră. În sine orice muncă este onorabilă şi onorantă. Nici o muncă nu este uşoră deci şi munca cea mai istovitoare dacă este făcută din pasiune, cu talent, din dăruire interioară nu este grea deloc. Poate de aceea munca pe ogorul cântecului popular pare unora o bagatelă. Cânţi şi gata. Te distrezi. Ce meserie o mai fi şi asta? Aşa pare a gîndi majoritatea celor care ascultă şi iubesc cântecul. Aşa pare a gândi însă azi şi majoritatea celor care, foarte tineri sau mai...copţi de ani, urcă pe scenă într-o inconştienţă de tot râsul am spune, dacă nu ar fi de-a dreptul tragicomică!
Petre Petruse este însă făcut din alt aluat. Pâinea dospită îndelung este mult mai gustoasă şi mai săţioasă decât cea făcută din aluat pripit. Pornit din Lechinţa dar cu rădăcini adânci în ţara Sfântă a Moţilor, Petre a ştiut de mic lucruri pe care alţii le învaţă la maturitate sau nici nu le mai învaţă vreodată. De aceea repertoriul său nu este unul cules ci unul trăit. De aceea melodiile sale au răzbătut peste ani şi acum sunt isvoarele, sursele din care culeg, nevoie mare, celebrităţile închipuite de azi! De aceea textele sale sunt rupte din aracul viei pline de rod, din lemnul sau caierul de lână al furcii de tors, din jumătatea plină a lunii de pe cer, din sufletul prea plin de dor şi de dorinţi al feciorilor chemaţi la sântare, sau din lacrima prelinsă pe furiş din ochii mamei... Prin cântecele sale, prin repertoriul său, prin toată rostirea fiinţei sale Petre Petruse face parte din tezaurul nepieritor al acestui neam. A Neamului Românesc.
Nu sunt eu acela care rostuiesc vitrina cu trofee nepieritoare a naţiei române. Eu rostesc doar ceea ce cred. Şi pun ca argument în balanţă doar cântecele, nestematele şlefuite de Petre, care prin orice praf le-ai terfeli, tot nestemate rămân. Peste toate se aşterne până la urmă praful. Praful uitării omeneşti venit din firea lucrurilor sau praful dureros al invidiei şi uitării contemporanilor răuvoitori sau doar interesaţi şi superficiali! După câte îl cunosc eu, Petre Petruse are sufletul şi întreaga sa fiinţă preapline de tihna pe care ţi-o dă doar conştiinţa propriei tale valori. Şi chiar dacă Fiinţa omenească are în gena ei existenţială, structurală, dorul de certitudine, de siguranţă, de recunoaştere imediată a meritelor afirmate cu sudoare, artistul Petre Petruse a rămas peste vremi mereu egal cu el însuşi: împătimit în tot ceea ce face, răbdător celor pe care îi va ierta doar bunul Dumnezeu pentru că nu ştiu ce fac şi mai ales iubitor de frumos şi de tot ceea ce, în viaţa asta complicată, omului normal nu-i este străin!!!
Petre Petruse este un artist adevărat. Pentru că a desţelenit pe acolo pe unde alţii nu s-au învrednicit să o facă! Pentru că a semănat pe ogoarele din al căror rod se va hrăni Neamul său mulţi ani de acum încolo! I-a dat Dumnezeu voce: a purtat-o prin lume rostind adevărurile esenţiele ale ţăranului român! I-a dat Dumnezeu har - l-a presărat în sufletele tuturor acelora care l-au ascultat! I-a dat Dumnezeu dragoste de cîntec, de viaţă, de oameni, de lumea aceasta minunată! Pe toate le-a răsădit din nou Petre în şi prin cântecele sale minunate, curate, isvorâte la poalele dealurilor Lechinţei sau pe pantele Detunatei sale natale din Apuseni! De aceea dincolo de tot şi de toate Petre Petruse este al nostru! Al tuturora.
Într-o lume în care cei aleşi ne intră în suflete cu bocancii, în care chiar şi ingenua iubire are nevoie de cvorum, în care conducătorii obştii semnalizează la stânga şi o iau apoi cu seninătate la dreapta, toate sunt aproximative! Petre al nostru însă, prin cântecele sale, prin viaţa sa exemplar pusă în slujba semenilor, prin certitudinile pe care ni le-a răsădit în suflete este o bucurie pe care trebuie să o apreciem plenar. Adică din toată fiinţa şi din tot cugetul nostru.
Tineri care vă adăpaţi însetaţi de la isvorul săpat în stânca nemuririi de Petre, beţi apa limpede şi rece aşa cum isvorăşte ea. Nu o amestecaţi! Nici măcar cu vin, pentru că, amestecând, veţi obţine şi veţi oferi lumii doar iluzii. Şi veţi sărăci şi voi şi lumea toată!
Oameni buni, unde pune Dumnezeu mila şi fapta să punem şi noi bobul de nisip al omeniei, al bucuriei şi al recunoaşterii Faptei sale. Să ne bucurăm şi să ne mândrim cu măsură: Petre Petruse este unul dintre noi, ca noi, mai bun ca noi, alături de noi. Suflet din sufletul nostru. Trăire din trăirile noastre omeneşti. Prin el şi prin cântecele sale suntem mai aproape de cer. Şi doar atâta de ar fi este peste culmea de îndestul!
La mulţi ani Cetăţene de Onoare al Cetăţii! La mulţi ani Petre Petruse!