Cei mai frumoşi ani

Nu tinereţea când sânii fetelor
Erau mai frumoşi decât stelele
Nu clipele când săreau goale la scaldă
Şi pieptul abia înmugurit
părea însăşi lumina cerului
Picioarele şi torsul nenuntite

Nu aceia au fost cei mai frumoşi ani

Ci aceştia de-acum bătrâni
Când muşchii s-au topit
Şi atârnă pieile pe noi ca norii
Pe coastele cerului
Şi fuduliile sunt uscate
Ca măslinele uitate pe pom

Poţi să juri pe ele ca-n Evul Mediu
Fără nicio spaimă
De pierdere

Cei mai frumoşi
Cei trei de cand ne întâlnim
Dimineaţă de dimineaţă
La cinci treizeci
Şi aşteptăm la bodega
Amicii
Pe Mia să ascută lumina
Să ne dea rachiul

În zăpadă afară
Să-l bem fără ţigs
Printre dinţii ce dârdâie
Foc se-ncinge pe gâtul
Îngheţat toată noaptea sub zdrenţe
Aşteptăm aşteptăm să se facă şase

Mai discutăm puţină politică
Îl plângem pe cel
care lipseşte de o săptămână
Mort
numai moartea-l retrage din front
pe oricare din noi
Aşa
Şi stăm să luăm antidotul
Apoi mergem să cumpărăm pâine
Şi toată ziua acasă cu babele
ne certăm pe ţigări
Plângem ca ghemele
Ne blestemăm şi ne
Îmbrâncim către rai