Ce văd deodată și mă amuză?

Pe o coală de hârtie, prinsă de tulpina castanului cu bandă de scotch, trecătorii erau preveniți: „Sa mutat peste drum – magazinul second-hand”.
Firește că, după aceea, m-am întristat.
Nepoțelei mele Paula (clasa a IV-a) i-ar fi sărit în ochi și s-ar fi nedumerit de acest „Sa”. N-ar putea ea să explice ce valoare morfologică au „s” și „a” și că se folosește cratima pentru că cele două sunete/litere se rostesc/scriu în aceeași silabă. Dar ea are obișnuința ochiului și a mâinii pentru „s-a” și nu „sa” din „rochița sa”.
Poate că ea nu ar fi sesizat ce e cu acea primă liniuță. Poate m-ar fi întrebat ce e cu acea liniuță… de dialog în interiorul propoziției. Eu, care am mai mult de… patru clase, ar trebui să-i spun că ea ar fi vrut să aibă rol de virgulă, că uneori, face pereche cu altă linie de acest fel pentru a încadra o sintagmă ori o propoziție intercalată etc. Cât despre cratima dintre „second” și „hand” eu însumi sunt nedumerit, când văd astfel de magazine a căror firmă e scrisă cu sau fără liniuța de unire. Întrebând profesori de engleză, mi s-a răspuns că e bine și așa și așa, adică și la englezi se întâlnește expresia cu sau fără cratimă.
Fie!
Cu oarecare timp în urmă, când engleza era o limbă a dușmanilor imperialiști, astfel de magazine, la noi, se numeau „Solduri” (Unii glumeau, pronunțând „șolduri”, mai cu seamă când după tejghea se afla câte o damă cu această parte a trupului apetisantă). Acum, epatant, comerțul postdecembrist, a preluat expresia „second-hand” (puțini știind însă că aceasta înseamnă „a doua mână”). Mai în glumă, mai în serios, ce nostim ar fi să vezi magazine cu firma „La a doua mână”. (În Bistrița este un birt cu firma „La doi pași” – ce nostim!).
Revenind: Ortografia, punctuația, morfologia, sintaxa, etimologia, presupun respect pentru exprimarea în scris și orală, pentru ordine, rigoare, disciplină, căci și gramatica e un mijloc de educație.