CÂŞTIGĂTORUL IA TOTUL!!!

Tiberiu Ușeriu a câștigat, pentru a treia oară la rând, cursa de anduranță 6633 Arctic Ultra, cel mai dur maraton din lume.

Tibi a transmis primele gânduri, imediat după ce a ajuns la linia de sosire, într-o intervenţie telefonică, care a fost postată pe pagina de facebook a Tăşuleasa Social. "Am terminat! Măi am intrat într-o furtună, patru ore, ai de capu’ meu! O fost cât pe ce să mă scoată ăştia! Deci o fost ceva... ai de capu’ meu! La mişto... o fost cireaşa de pe tort! Mă bucur c-am terminat-o. Îi mult, mult mai grea decât ce-o fost înainte. Deci, ultima parte, asta de 160 de kilometri îi numai urcări şi coborâri, exact ca prima, după aia aproape 300 de kilometri de ice-road, ceea ce m-o mâncat. Dar aşa, per total, e mult, mult mai grea decât ce-o fost în anii trecuţi. Dar na, de asta am venit: să o termin, şi mă bucur şi că am câştigat-o. Mulţumesc celor care m-or urmărit, vouă că mă suportaţi, sponsorilor care m-au ajutat şi mă ajută în continuare, şi să ne vedem cu bine, acasă! Cu drag!", a transmis el. 

Pe data de 9 martie, ora 20.30, ora României patru români au luat startul celui mai greu maraton de pe planetă - 6633 Arctic Ultra, însă trei dintre ei au abandonat cursa în prima zi a competiţiei din cauza problemelor de sănătate şi a temperaturilor extreme din apropierea Polului Nord. Singurul care a mers mai departe a fost Tibi Uşeriu, bistriţeanul reuşind încă de la primii kilometri să preia conducerea cursei şi, după 7 zile, vineri dimineaţa puţin după ora 1.00 (ora României) a ajuns la final.

A X-a ediţie a maratonului arctic - 6633 Arctic Ultra a fost una aniversară, organizatorii pregătind un traseu nou, mai lung cu 57 de kilometri decât în anii precedenţi, traseu care a inclus parcurgerea unei porţiuni de 280 de kilometri pe Ice Road, un fluviu îngheţat, unde temperaturile sunt extreme.

La start s-au înscris 32 de concurenţi, din care 23 la cursa de 350+ mile însă după prima zi de concurs, opt dintre participanţi, printre care şi trei din cei patru români au abandonat. După şapte zile de maraton în cursa de 350+ mile au mai rămas doar şase concurenţi. 

 *** 

Cu o zi în urmă, Tibi Ușeriu a trecut prin cea mai dificilă experiență de până acum, imaginile postate pe pagina de Facebook Tasuleasa Social fiind grăitoare în acest sens.

”Am să încerc să aştern pe hârtie lacrimile care ne-au umplut ochii miercuri dimineaţă, atunci când am privit filmarea. Am să încerc, deşi ştiu că nu am cum să reuşesc. Nimeni nu poate aşa ceva.

Mai avea câţiva kilometri până în Inuvik. Gonise din toate puterile, îşi irosise toată energia, cu un singur gând în cap : să iasa de pe Ice Road …

E ameţit de foame, merge în zig-zag. Se opreşte şi încearcă să mănânce ceva. Nu reuşeşte, corpul nu mai vrea nimic rece, corpul îi cere o mâncare caldă.
Hamul e pe jos, la fel si beţele. Incearcă să se aplece, dar nu reuşeşte. Spatele doare cumplit iar picioarele sunt ca doi copaci înfipţi adânc în gheaţă.

Aşa că îngenunchează. A câta oară ? Nu-şi mai aminteşte. Stie doar că trebuie să se ridice iar. Stă în genunchi şi priveşte în zare, către Inuvik, şi-şi spune : Hai Tibi, încă doi kilometri si mâncăm ceva cald.

Cu greu îşi pune hamul peste umeri, mâinile nu îl ascultă.
Apucă beţele si se propteşte în ele, dar nu reuşeşte să se ridice, beţele fug in toate părţile, aşa că le ia pe rând, cu ambele mâini, ca un copil care învaţă să scrie.

Respiră adânc şi reuşeşte să pună un picior pe pământ. Pauză de odihnă. Respiră adânc, se opinteşte în beţe cu tot ce are şi se ridică … încet … ca un moşneag.
Nu a avut putere sa spună nimic. Un pas, încă un pas, încă un pas … şi s-a pierdut în zare.

A ajuns în Inuvik exact când trebuia. O cifra pe o foaie de hârtie. Miracol… sau nu… ?
Organizatorii îl aşteptau cu trei maşini, dar nu a întors capul către ei, ar fi fost prea obositor. Un pas, încă un pas, încă un pas … până la capăt. Capătul e Inuvik acum.

Nu l-au văzut niciodată aşa. S-au speriat.
Au venit doctorii şi l-au examinat pe toate părţile. Picioarele umflate, dar fără degerături, doar degetul cel mare, care acum e mai scurt puţin. Piele pe tălpi nu mai are de mult timp, s-a dus treptat, dar în rest … nimic.
Au ridicat din umeri, ca de obicei : He is ok !”, povestește în jurnalul competiției 6633 Arctic Ultra.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5