Cantorul bisericesc Mihai Raita cântă în ceruri, cu îngerii

Un impresionant sobor de preoţi, peste 25 la număr, alături de o mulţime întristată de oameni, au ţinut să-l conducă pe drumul veşnicie pe cel care a fost cântăreţul bisericesc Mihai Raita. În Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Bistriţa a fost oficiată slujba de înmormântare a celui care vreme de 17 ani a fost mâna dreaptă a părintelui Liviu Şugar. Cine a fost acest OM care din fragedă pruncie s-a dăruit bisericii, cuvântului lui Dumnezeu, cântării bisericeşti pe care a ridicat-o la rang de cult şi perfecţiune.
Născut la Galaţii Bistriţei din părinţi evlavioşi şi rugători, Ioan şi Magdalena, văzând înclinaţia copilului către biserică şi dotat cu o voce deosebită, a urmat Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti devenind apoi, cu diplomă, de-a lungul anilor un fel de profesor în ale cântatului pentru cei mai tineri. A fost alături de parohii de la Lechinţa, apoi la Catedrala Ortodoxă de pe Odobescu şi pe urmă la Biserica de la Coroana de unde s-a şi pensionat. Avea un dar înnăscut în a aduce laudă şi mulţumiri lui Dumnezeu prin cântări şi pricesne, dar pe care l-a transmis copiilor. Părintele Eugen, unul dintre cei doi fii, a moştenit o voce divină, tenorul-preot impresionând acum nu numai în biserică, al cărui paroh este, la Ragla, ci şi cu alte prilejuri, dovedind, prin voce, că are har şi dar. Celălalt băiat, Marcel, tot cântăreţ bisericesc, este şi el la mare înălţime, cu o voce puternică, melodioasă, fiind un foarte bun cunoscător al „meseriei” de diac, pe care şi el a ridicat-o la cotele perfecţiunii. Iată, deci, ce a lăsat în urmă Mihai Raita, fapt care confirmă că acesta n-a murit, vocea lui dăinuind prin cei doi fii. Deşi în anii din urmă a avut grele încercări, rămânând şi văduv, a continuat să fie acelaşi om bun şi iubitor. L-am întâlnit deseori cu nepoţii pe Pietonalul bistriţean, înconjurându-i cu acea dragoste şi afecţiune pe care numai oamenii deosebiţi o pot avea.
În predica susţinută de părintele protopop Alexandru Vidican, în cuvântul părintelui Liviu Şugar, au fost scoase în evidenţă calităţile celui care a fost Mihai Raita. A ştiut să fie un adevărat tată, prin unitatea familiei, s-a dedicat trup şi suflet bisericii, a fost un om amabil, discret, de o punctualitate excesivă, un om isteţ din fire, a fost unul dintre acei oameni care n-a încetat niciodată să fie bun. Acum, când a plecat la ceruri în corul îngerilor, îl regretă toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit. Dacă este adevărat că toţi cei ce rămân în inimile oamenilor sunt nemuritori, atunci Mihai Raita este, cu siguranţă, unul dintre aceştia.

Comentarii

26/01/17 16:03
EugenMihai Raita

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5