Când voi fi câinele tău

Vezi, Tania, cum stau lângă tine la spital de două săptămâni? N-ai fi zis că sunt un soț cu responsabilitate. Cum am aflat de AVC-ul tău, mi-am și luat concediu nelimitat. Sper că nu va dura mult coma asta afurisită. Oare mă auzi? Trebuie să mă auzi, poate vorbele mele vor avea darul trezirii. Cum nu-mi poți da replica, voi mărturisi lucruri pe care nu le-ai fi intuit. Cu ce să încep? Cu stilul tău de a impune. Mereu crezi că eu trebuie să ascult orbește. Ai vrut să fiu câinele tău fidel și ascultător. Să nu mă duc la bere cu băieții. Să te ajut la bucătărie. Să fiu maniac ca tine, să adun orice firimitură de pe covor, să fac duș de două ori pe zi, să te anunț din timp dacă vreau să facem dragoste, să zâmbesc la comandă și altele. E drept că avem o casă curată, cu mâncare delicioasă, dar viața mai înseamnă și neprevăzutul. Tu le calculezi pe toate, notezi în agendă ce avem de făcut, nu mă întrebi dacă sunt sau nu de acord. Nu cred că te mai iubesc. Când aș fi câinele tău, ar trebui să sosesc acasă cu un trandafir roșu în gură, iar tu l-ai dezinfecta, cum ți-e obiceiul. Vorbindu-ți cu sinceritate, am senzația că vei răbufni, că te vei trezi furioasă, reproșându-mi zeci de lucruri. Așa-i că ai auzit? Merită să mai fim împreună? Dacă ai ști de câte ori te-am înșelat! Tocmai pentru că vrei să mă ții în lesă. Mă sufoci, Tania, îmi iei aerul, nu mai rezist! Stai... că intră o asistentă în salon! ... Cum??? Nu pot să cred! Zice că am greșit salonul, că Tania Neag s-a trezit și e în salonul de vizavi... Oare să-ți cumpăr un trandafir? Chiar că am emoții...