Calul troian în curtea UE

Moneda euro este în pericol. Sau a fost, pentru că mai zilele trecute mai marii europeni au luat o decizie în privinţa Greciei, ţară care a pus şi pune în continuare în pericol moneda UE, decizie care costă zeci de miliarde de euro plătite de cei din zona euro şi nu numai pentru greşelile şi minciunile autorităţilor greceşti când a primit undă verde pentru a adera la moneda euro. Aderarea Greciei la moneda UE a fost în fapt o decizie politică, fără a se ţine cont că situaţia finanţelor publice greceşti a fost cosmetizată pentru a satisface nişte cerinţe pur formale, iar cinismul politicienilor greci de la putere a făcut că nici după aderarea la euro nu s-au întreprins eforturile necesare pentru eliminarea problemelor financiare existente, ba mai mult, sub stimulul anilor de creştere economică mondială şi ca urmare a scăderii ratelor dobânzilor şi ca o consecinţă a credibilităţii crescute a noii monede europene, grecii au purces într-un mod iresponsabil la creşterea generală a salariilor bugetarilor şi a preţurilor. Aşa s-a ajuns, spre exemplu, ca un simplu poştaş grec să aibă un salariu de 2000 euro!

Consecinţa firească a fost reducerea competitivităţii economice greceşti faţă de economiile altor ţări din zona euro, competitivitate pe care n-a avut-o nici în momentul aderării la zona euro. Aşa că, cele 16 ţări ale zonei euro: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania plătesc grosul greşelilor politice vizavi de Grecia, marile puteri economice precum Anglia, Danemarca şi Suedia, ţări ale UE în afara zonei euro, nefiind interesate de această stare acută a zonei euro, refuzând aderarea la ea încă din faşă. Ce să mai spunem de situaţia unor mari puteri economice din zona euro, precum Spania, Italia, Portugalia şi Irlanda, care au aproape aceleaşi probleme precum Grecia privind datoria publică.

În ce priveşte România, să sperăm că politicienii noştri nu vor mai urla accelerarea termenului de aderare la zona euro în condiţiile în care situaţia economică actuală este una dezastruoasă şi fără prea multe şanse de redresare, anul 2012 fiind anul de cumpănă pentru ţara aceasta nenorocită, care nu-şi mai găseşte locul spre lumea civilizată, rămânând ca acum sute de ani, o ţară la răscruce de vânturi. Mă gândesc cu spaimă acum, când aproape întreaga ţară, ca urmare a secetei cumplite care s-a instaurat, a devenit asemenea deşertului Sahara, neputându-se ara pământul pentru pâinea anului viitor, lucru care nu-i înspăimântă pe liderii clasei politice, preocupaţi doar pentru a pune mâna pe putere. Poporului acestei ţări îi lipseşte mintea, iar celor mari sufletul. Ce să alegi de aici? Cred că doar mila bunului Dumnezeu care să ne ierte păcatele.