Boli spirituale...de familie

Deşi pare greu de crezut, există păcate care pornesc de acasă, din familie. Dacă aceasta urăşte o altă familie sau persoană, toţi ai casei caută să se alinieze la această atitudine. Cazuri celebre sunt cele din tragedia shakespeariană „Romeo şi Julieta”, unde cele două familii -Capuleţii şi Montaghii- se urăsc încât până şi servitorii lor se încaieră şi chiar se ucid pe străzile oraşului. În final, ambele tabere, cutremurate de moartea celor doi îndrăgostiţi, sunt certate cu asprime de mai-marele cetăţii în cuvinte demne de aducere-aminte:
„Ce ziceţi voi acum, duşmani de morte?
Vedeţi ce greu blestem pe ura voastră zace?
Cum Dumnezeu vă bate prin iubire?”
Ei bine, chiar între oamenii sfinţi pot exista asemenea cazuri. Patriarhul Teofil al Alexandriei şi apoi al Constantinopolului l-a urât până la moarte şi l-a prigonit cât a putut pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Acest Teofil avea şi un nepot, Chiril, urmaş al său, pe care-l iubea foarte mult şi căruia i-a transmis sufleteşte această ură. Acest nepot, cunoscut mai târziu drept Sf. Chiril al Alexandriei a purtat aprige lupte cu cei care nu cinsteau pe Preacurata Maică a Domnului HRISTOS, mai ales cu nestorienii (după numele capului acestora, Nestor). (De la acelaşi Sfânt Chiril a ajuns până la noi un splendid comentariu al „Evangheliei după Ioan”, însoţit de magistralele note ale marelui teolog Dumitru Stăniloaie. Deşi au trecut mai bine de 1600 de ani de la scrierea acestei cărţi, marele teolog român nu a aflat nicio interpretare greşită în lucrarea Sf. Chiril, lucrare masivă, de peste 1200 de pagini. Faptul este cu adevărat remarcabil.)
Degeaba s-a trudit Sf. Isidor Peleusotul să-i explice Sf. Chiril ce greşeală mare face urând pe Sfântul Ioan şi refuzând să-l includă în Dipticul Sfinţilor Bisericii. El o ţinea una şi bună cu această intoleranţă în care crescuse de mic. Numai că Dumnezeu nu-i lasă pe cei care-l iubesc pe El să zacă în păcate şi într-o zi i s-a arătat lui Chiri alexandrinul însăşi Maica Domnului, pe care a cinstit-o, cum ziceam, cu mare ardoare. Preacurata Maică a lui HRISTOS era însoţită de îngeri minunaţi, iar între ei s-a arătat şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care strălucea încă şi mai mult decât îngerii. Arătându-l pe Chiril, Maica Domnului i-a zis Sfântului Ioan: „Iartă-l pe Chiril, căci frate îţi este şi cu dragoste vă îmbrăţişaţi.” Marele Hrisostom s-a apropiat de Chiril şi aceştia s-au îmbrăţişat creştineşte.
Vedenia aceasta a schimbat cu desăvârşire optica Sf. Chiril şi de atunci, nu numai că l-a inclus pe Sf. Ioan în Diptic (lista cu marii Sfinţi ai Bisericii), dar a şi luptat ca peste tot în Biserica Universală să fie cinstit Sf. Ioan ca unul din cei mai de seamă Sfinţi pe care i-a avut dintotdeauna Biserica Universală..