Bizanţul la Veneţia văzut de teologul Ion Alexandru Mizgan

Originar de pe meleagurile noastre, din satul Dumbrăviţa, părintele Ion Alexandru Mizgan, cadru didactic al Universităţii din Oradea, este unul dintre teologii care s-a aplecat cu vehemenţă asupra studierii istoriei creştinismului.
Volumul „Bizanţul la Veneţia”, apărut la Editura Theosis, se alătură celorlalte studii care vorbesc despre creştinism şi scindarea acestuia de-a lungul vremii. În oraşele italiene ale evului mediu, Veneţia a ocupat un prim loc prin comerţul întreprins aici, dar şi prin rolul pe care l-a ocupat în religie. Veneţia este cunoscută ca oraşul Sfântului Marcu, oraşul iubirii, oraşul apelor, oraşul podurilor sau oraşul gondolelor, fiind singura localitate care este aşezată în întregime pe apă. Definit drept cel mai romantic oraş din lume, Veneţia este vizitată zilnic de zeci de mii de turişti care trec prin Piaţa San Marco sau străbat canalul Grande admirând unele dintre cele mai frumoase palate. Pe lângă acestea, Ion Alexandru Mizgan ne aduce în prim plan comorile spirituale sau duhovniceşti nebănuite, care-i fac pe mulţi turişti din răsăritul ortodox să se simtă într-un adevărat pelerinaj duhovnicesc. Câţi dintre creştinii ortodocşi ştiu că pe lângă trupul Sfântului Theodor, primul patron spiritual al Veneţiei, adus din Bizanţ şi trupul Sfântului Evanghelist Marcu, adus din orientul creştin, Veneţia adăposteşte în bisericile sale nenumărate moaşte ale sfinţilor ortodocşi, ajunse aici din vremea cruciadelor, şi în special, după Cruciada a IV-a (1204?).
De la început, locuitorii Veneţiei şi-au pus oraşul sub protecţia Sfântului Theodor, un sfânt militar foarte cinstit în Bizanţ, protector al comercianţilor, însă în anul 829, doi bancheri veneţieni au adus din Egipt trupul Sfântului Evanghelist Marcu care a devenit noul patron al oraşului, făcând din Veneţia o mare cetate creştină a Europei. Republica Veneţia şi-a ales ca simbol leul înaripat al Sfântului Evanghelist Marcu, emblemă a forţei şi nobleţei. Cel mai legendar leu este cel din bronz, din Piaţa San Marco care, după cucerirea republicii de către Napoleon, în anul 1797, a fost dus la Paris, Napoleon jefuind oraşul de multe dintre comorile sale spirituale şi artistice. Există şi astăzi, la Veneţia, grădinile lui Napoleon, amenajate în locul unde acesta poruncise să fie dărâmate cât mai multe biserici. Leul de bronz, luat de Napoleon, şi-a reluat locul pe coloana din San Marco în anul 1815.
La înfiinţarea Universităţii din Veneţia, în jurul anului 1100, au fost aduşi oameni de cultură din Constantinopol care au contribuit, prin faima lor, la ridicarea prestigiului Veneţiei. În opinia lui Ion Alexandru Mizgan, Veneţia s-a menţinut într-o independenţă faţă de papalitate, păstrând legături excelente cu imperiul bizantin, existând o mulţime de documente care arată că vasele Veneţiei puteau fi folosite la transportul trupelor imperiale, când era nevoie. În insula Torcello, prima Capitală a Veneţiei, episcopul de Altinum se refugia, în anul 638, aici fiind aduse şi moaştele episcopului ortodox Eliodor, care pot fi văzute şi astăzi sub altarul bisericii Santa Maria.
În secolul al X-lea, insula Torcello avea 10.000 locuitori, peste zece biserici şi câteva mănăstiri, cele mai semnificative repere ale arhitecturii bizantine fiind la catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. Veneţia, oraşul celor mai faimoase biserici, Basilica San Marco, Biserica de Aur, Marea Catedrală a Republicii Veneţiene, care adăposteşte de peste un mileniu trupul evanghelistului Marcu. Până şi cei mai contestatari ai ortodoxiei sunt copleşiţi de capodoperele arhitecturii bizantine. În timpul cuceririi Constantinopolului, în anul 1204, cruciadă plănuită de papa Inocenţiu al III-lea, cu gândul de a elibera locurile sfinte din mâinile necreştinilor, pe lângă jefuirea bogăţiilor materiale, Constantinopolul a avut de îndurat umilinţa răpirii celor mai importante comori spirituale, moaştele sfinţilor. Până la urmă, şi papa Inocenţiu al III-lea s-a arătat îngrozit de comportamentul barbar. Spre exemplu, în Biserica Sfinţii Apostoli au fost profanate până şi mormintele mai multor împăraţi. Dintre comorile spirituale ale Bizanţului la Veneţia amintim moaştele Sfântului Teodor Stratilat, Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu, Sfântul Prooroc Eremia, Sfânta Ana, Sf. Prooroc Zaharia, Sfânta Elisabeta, Sfântul Apostol Iacob, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Simeon, Sf. Apostol Andrei, Sf. Apostol Filip, Sfânta Împărăteasă Elena, Sf. Ioan Gură de Aur, din fiecare găsindu-se o părticică în bisericile veneţiene. Dintre personalităţile marcante ale oraşului de pe ape merită a fi amintiţi Marco Polo, Paulo Veneziano, Filippo Calendario, Carlo Goldoni, Casanova.
Studiul părintelui Ion Alexandru Mizgan este un reper pentru aceste locuri, o dovadă că ortodoxismul se află la loc de cinste la Veneţia.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5