Bistriţa, nov. ’90.

Aud deja colindele la radio. Cântece cu valoare de lied wagnerian. Născute din vechi substraturi mitice, creştine, folclorice, au noi virtualităţi în contextul actual, când reînviu cele mai vechi şi mai frumoase tradiţii româneşti. O lume a copilăriei multora dintre noi e pe cale de renaştere. Câţi dintre noi n-au fost cu „steaua” sau cu colindul pe la casele creştinilor. Crăciunul era mai frumos chiar decât Anul Nou. Bradul verde, pomul de Crăciun era marea noastră bucurie. Nimeni nu lipsea de la ceremonie. Jos, darurile, sus, lămpile, lumânările, iar în colţ, Maica Domnului cu candela aprinsă.

Câtă bucurie, câtă frumuseţe la această mare şi sfântă sărbătoare. Acum, când suntem liberi să ne sărbătorim Crăciunul, parcă nu ne vine la îndemână. Nu ne vine să credem că o putem face cu adevărat. Parcă o boală nu ne lasă, ne paralizează forţa acestei mari bucurii incredibile. Atâtea crăciunuri în lanţuri parcă ne-a vaccinat forţat în faţa acestei mari înălţări spirituale. Şi, totuşi, colindele! Aceste cântece minunate pe care le ascultam în surdină , la posturi străine de radio. Iată, acum, le redăm în toată măreţia şi splendoarea lor tradiţională. Am în mână o carte de Crăciun, cu cele mai frumoase şi mai cunoscute colinde. Luaţi-le, citiţi-le şi reînvăţaţi-le. Daţi-le copiilor şi nepoţilor voştri. În preajma acestui mare şi frumos Crăciun liber. E vestea minunată a Viflaimului, locul unde Mântuitorul a venit pe lume, să ne dezrobească de răul din noi, să ne aducă nouă lumină a Dumnezeirii, să facă omul mai om, mai nobil, mai sfânt. Aidoma magilor să ne închinăm şi noi lui Mesia, cum ne îndeamnă colindul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5