Beteșugul necredinței

Îndoiala lui Toma căuta pe Domnul.

Îndoiala multora dintre trăitorii din zilele de azi caute să scape de Domnul.

Toma, modelul încredințării mântuirii noastre.

Beteșugul lui Toma l-a făcut să îngenuncheze la picioarele Domnului.

Trăim vremurile în care beteșugul necredinței noastre e rău și greu. Mărturie stau răutățile și stricăciunile unora din așa-zișii creștini care, prin atitudinea lor, au devenit păgâni, liderii lor politici și spirituali devenind zei, umblând să oblige pe alții să le facă voia lor. Sunt mișeii care atacă altoii tineri, invidioși că le merge bine, sunt guzganii care atacă neîncetat și fără milă. Împietriți în rele și fărădelegi, habar n-au de cele sufletești, tăgăduiesc și batjocoresc pe Dumnezeu.

Avem și noi românii parveniții zilei care, ieșind din Curtea Credincioasă Românilor au intrat în Curtea Credinței Rătăcite, prin hotărârile luate neavând timp să se uite la palmele bătătorite ale multora dintre români, slujindu-le. Au inventat și creat favoruri care mai de care mai speciale.  S-au înfrățit într-o castă, cea a „specialilor”. Tocmai această pipăire a rănilor, această cale a descoperirii nu le place. Este prea îngustă, prea spinoasă, prea anevoioasă pentru „intelectul” lor. Și-au întemeiat acea normalitate a lor, în care domină mediocritatea, sărăcia minții lor.

Toma și-a vindecat credința pipăind rănile răstignirii.

Batjocoritorii lui Dumnezeu, parveniții zilei trebuie să cadă la picioarele lui Iisus și să-i pipăie rănile cuielor.

Să ne ridicăm și noi peste furtunile și viscolele acestei lumi. Credința ne scoate din lume, ea ne leagă cu Cerul, cu veșnicia, cu Dumnezeu.

Ferice de poporul care are comoara credinței!