Bate vântul schimbării?

România găzduieşte, la început de an 2012, o mişcare revendicativă de masă fără precedent din ultimii 20 de ani, perioadă în care societatea românească este mai divizată ca niciodată din ultimii 60 de ani; scânteia care a declanşat-o a fost medicul arab Raed Arafat, subsecretar de stat la Ministerul Sănătăţii, creatorul serviciului de urgenţă SMURD, obligat de preşedintele Băsescu să-şi dea demisia. Urmare a mişcărilor de stradă din întreaga ţară, acesta a fost repus în funcţie. Istoria a făcut ca sfârşitul de secol XX să genereze o „revoluţie” care a schimbat ţara, provocată de un ungur, Laszlo Tokes, iar la început de secol XXI un arab declanşează o amplă mişcare de masă care tinde să se transforme într-o adevărată revoluţie care, fără doar şi poate, va duce la importante schimbări pe scena politică a ţării şi nu numai. Diferenţa fundamentală dintre cei doi este însă aceea că Tokes a acţionat prin vorbe, care urmăreau un scop ascuns, iar Arafat a acţionat prin fapte, care urmăreau „binele comun”.

Preşedintele jucător (de Lambada) al României a rămas pasiv timp de două săptămâni de la declanşarea protestelor românilor ca în cele din urmă să intervină pe sticla TV prezentându-şi poziţia faţă de ac est fenomen într-un mod nedemn de un şef de stat care a alimentat mişcarea protestatară a românilor care îi cer demisia lui şi a Guvernului Boc. Domnul preşedinte răspunde cererilor protestatarilor că „ţara este în criză şi că un preşedinte nu poate să-şi dea demisia în timp de criză, el, personal, neavând nimic de schimbat (!) în comportamentul său, cerând ieşirea la rampă a elitei societăţii civile şi nu a gloatei, eventual „Cărtărescu”, Pleşu, Patapievici, Liiceanu – plagiatorul et comp., care stau ascunşi în turnul lor de fildeş, fiind rupţi total de poporul care i-a emanat. De fapt, cărui segment al societăţii îi sunt adresate creaţiile elitiştilor obedienţi unui dictator agramat şi dispreţuitori faţă de toţi ceilalţi? Ce au ei în comun cu poporul, pentru care sunt nişte iluştri necunoscuţi? Azi şi din totdeauna societatea are mai puţin nevoie de „genii” şi mai mult nevoie de oameni de caracter. În fapt, preşedintele Băsescu n-a aplicat nimic din crezul său care l-a adus în cea mai înaltă funcţie în stat. Să înveţi să nu vezi, să ştii că nu mai trebuie să simţi, să auzi că nu trebuie să asculţi, sunt ideile directoare ale unui dictator rezumate de Orwell în trei sloganuri: „Libertatea este sclavia; Războiul este pacea; Ignoranţa este forţa”.

Între timp, iarna a pus stăpânire pe întreaga ţară, căderile masive de zăpadă paralizând circulaţia pe principalele artere iar acţiunile de deszăpezire au fost ignorate până la apariţia fenomenului care a dus la pierderi de vieţi omeneşti şi chiar la naşteri de copii în maşinile împotmolite în nămeţi. Secretarul general al PDL, Ioan Oltean, conjudeţeanul nostru, speriat de amploarea fenomenelor care au loc în prezent, şi căruia social-democraţia „îi stă în gât ca un broscoi, gata să se înece cu el” cere schimbarea lui Boc, cel care l-a făcut om, şi ce om! Am să-i amintesc acestui politician ipocrit, pus pe înavuţire, versurile lui Esenin: „O roză albă şi un broscoi râios/ Am vrut să împac pe acest pământ”. El nu s-a împăcat cu nimeni niciodată, numai cu banii, fiind cel mai bogat politician din judeţ. În cele din urmă partidul se va debarasa şi de acesta ca de un broscoi râios, un fapt fiind acela că nici insipidul preşedinte al CCR, Augustin Zegrean, omul de paie al lui Oltean, nu l-a mai ascultat pe acesta, CCR declarând ca neconstituţionale alegerile comasate.

În acest context, protestele românilor continuă, luând o şi mai mare amploare. Da, bate, nu vântul, ci viscolul schimbării în această ţară în care poporul îşi caută demnitatea furată de către clasa politică.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5