Avram Iancu student -la încăierare- şi...ceva despre mine, tot pe acolo (1)

Pe când era studet la Colegiul piariştilor din Cluj, crăişorul avea colegi maghiari, roâmâni saşi, evrei, armeni. Un congloerat naţional, dar ei se înţelegeau bine şi erau solidari, ca studenţii din toate vremurile. Pe atunci, Iancu locuia pe strada din Cluj care azi îi poartă numele şi pe care se află Căminul studenţesc al filologilor, „Emil Racoviţă”. Documentele poliţiei de atunci vorbesc (scriu) despre un conflict la care au particpat studenţii piarişti şi calfele unui atelier meşteşugăresc din oraş, participanţi mai înainte la un festival cu cântece şi alte numere amuzante ale epocii. La urmă, tinerii s-au întors la o cârcimuă şi s-au omenit cu băutură. Acolo se mai aflau –ziceam- nişte calfe de meşteşugari, care au făcut, zice-se, nişte glume mai mult sau mai puţin nepotrivite, iar tinerii studenţi, solidari fiind, s-au văzut jigniţi, astfel c-a ajuns la la nişte ghionturi, apoi la o bătaie în toată regula, cu pumni şi scaune mai mult sa mai puţin rupte. Şi la urmă cu intervenţia forţei de ordine, dată fiind amploarea conflictului. S-au întocmit procese verbale, s-au luat interogatorii- inclusiv de la Avram Iancu. Până la urmă, toată treaba a fost muşamalizată.

Mâine, o altă tărăşenie, cum ar zice Ionică Creangă, tot studenţească şi la care am fost şi eu participant oarecum....Vom vedea.