Aripi tinere

prof. Augustin Rus

   Răsfoind colecția revistei Magazin  istoric din anul 1969, dau peste  ARIPI  TINERE, revista cultural – științifică a elevilor Liceului  Nr. 2 din Dej, în care mi s-a publicat o traducere  din Pierre  de  Ronsard   ...   „Sonet  pentru  Elena”. Recitindu-l, mi-am amintit că atunci când l-am  tradus, profesorul de limba franceză, Ioan Cristoreanu, m-a luat de braț cerându-mi să citesc versurile în limba română iar el le citea în limba franceză ca să vedem dacă se armonizează. Socotind că traducerea e acceptabilă, am înaintat-o profesorului de limba română Badiu Sabin care era redactorul șef al revistei liceului. Acesta, după ceva timp, m-a admis în cenaclul literar al liceului, unde nu am putut convinge că aș avea ceva talent literar, după ce am citit câteva poezii,  așa că   ...

   Exemplific cele afirmate reproducând două strofe din „Sonet  pentru  Elena”  

   „Când tu vei fi bătrână și seara stând în casă / Cu candela aprinsă, încet începi să torci, / La versurile mele tu gându-l ți-l întorci / - Ronsard mă celebrase pe când eram frumoasă,

   Și tot ce-ți stă în juru-ți, chiar o servitoare / De muncă vlăguită, culcată de cu seară, / Ce-n vis la al meu nume începe să tresară / Te laudă, te face pe veci nemuritoare ...”.

Și trei strofe din creația proprie  „Aripi  de  vise”

   „O aripă de vis, o aripă de vânt / Să pot zbura pe-acest pământ / Armuri de vis s-adun grămadă / Să le închid la mine-n ladă

   Așa mereu să tot adun / Să-mi construiesc din ele-un turn, / Și-n vârful lui în loc de horn / Să-mi instalez un corn

   Să suflu-n el ca un nebun / Și zările să le adun / Să pardosesc cu ele-un drum / Pe care să mă duc de-acum”.

   Recitind revista, mi-au venit în minte multe întâmplări din anii de liceu, dar și afirmațiile profesorului Mircea Daroși   ...   „Aș întoarce roata vieții, / Dar destinul nu mă lasă / Și-mi duc crucea bătrâneții / Cu tot greul ce m-apasă”.

 

Comentarii

02/05/22 11:31
prof. Vasile G

Tovarășu Augustin Rus, dumneata dovedești un talent neobișnuit, precoce. Sintagmele dumitale, exprimările propoziționale sunt incredibile pentru un elev de vârsta matale:,,aripi de vis, de vânt”, zborul ca idee umană, ,,armuri de vis s-adun grămadă”;,, și zările să le adun” ca să-ți ,,pardosești drumul vieții”. Dumneata lucrezi cu metafora mai bine decât muncitorul la strung.

02/05/22 11:44
prof. Vasile G

Tovarășu Augustin Rus, dumneata dovedești un talent neobișnuit, precoce. Sintagmele dumitale, exprimările propoziționale sunt incredibile pentru un elev de vârsta matale:,,aripi de vis, de vânt”, zborul ca idee umană, ,,armuri de vis s-adun grămadă”;,, și zările să le adun” ca să-ți ,,pardosești drumul vieții”. Dumneata lucrezi cu metafora mai bine decât muncitorul la strung.Păcat însă de talentul dumitale, care nu servește clasa muncitoare. Dumneata și traduci, dar ce? Poezii de dragoste și vrei s-o iei pe urmele lui Ronsard, Petrarca sau Esenin. Cu ce au contribuit aceștia la construcția socialismului? Cu nimic, fiindcă aceste teme sunt burgheze. Noi trebuie să cântăm zumzetul tractoarelor, coșurile fabricilor, țăranii muncind veseli pe ogor și mai ales partidul. O să-ți risipești talentul ca Ion Horea, care a terminat Scoala de poezie pe locul întâi și au vrut să-l pună redactor la ;;SCânteia”. L-a întrebat tov. Petre Iosif: ,,Ce sunt părinții tăi?”/ ,,Chiaburi.”/ Și nu-i urăști?”; ,,Nu, da ce-s nebun?” Noroc cu tov. Mihai Beniuc, care ,în loc să-l trimită la Canal pentru reeducare, l-a trimis la ,,România literară”, Adică și-a ratat cariera frumoasă.

02/05/22 22:26
Rus Augustin

Domnule profesor Vasile Găurean
Mulțumesc pentru comentarii ... fără un „sprijin” am rămas un mărunt tovarăș profesor de țară, până când ... „Am ajuns la malul vieții / Și de valuri m-am desprins, / Astăzi anii tinereții / Nu mai sunt decât un vis”.(M. Daroși)
P.S. Am fost în anii de gimnaziu profesorul de istorie și geografie al preotului paroh din parohia dumneavoastră.
Cu respect, Rus Augustin

04/05/22 03:15
prof. Vasile G

Limbajul,,de lemn” al politrucilor de altădată a devenit azi o sursă de umor, dar. pe dv. nu pare că v-a amuzat. Bine că ați ales meseria nobilă de profesor, de ,,sculptor de suflete”. A fi poet nu e o profesie. Mulți au esuat crezând că au talent, Scrisul e o meserie grea.Întrebați-l pe Liviu Rebreanu, Caragiale, Flaubert, Negruzzi/,Eminescu, L. Aragon etc.Puteți scrie și de acum poezii, ca un hobby, fiindcă sunt sigur că puteți. Viața cu valurile ei fremătătoare stă încă înaintea dv. Cu prețuire, Vasile G.

05/05/22 14:50
Rus Augustin

Domnule profesor Vasile Găureaan
Exemplul și sfaturile dumneavoastră trebuie urmate iar cine reușește acest lucru are numai de câștigat. Îmi permit să mai adaug o dorință exprimată acum 53 de ani ... „Aripi de vise dă-mi o, doamne / Să pot zbura întreaga noapte / Și-n zorii zilei ce răsare / S-ajung la tine, la picioare / Să te încarc în car de vise / Cu roțile din stele arse / Și rătăcind prin zările aprinse / Să revărsăm lumină peste case / Zburând mereu deasupra nopții / Să sfărâmăm zăvorul porții / Ce ține încuiat Infernul / Și sufletele, și eternul ”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5