Aprecieri asupra cărţii lui A. Suciu şi Şt. D. Dăncuş

Este o carte scrisă cu decenţă şi inteligenţă contrar titlului vulgar-comercial (“Sex cu femei”). Oricare dintre titlurile de capitole era mai potrivit: Femeile risipite…Amor urban/amor rural…Iarna, ninge peste toate gările… I se potrivea acestui roman un titlu mai decent, ar fi fost mult mai reprezentativ, decât varianta oferită, o “bravură hazardată” în sensul că există riscul să n-o citească oameni serioşi sau să n-o înţeleagă oamenii atraşi de senzaţii dar superficiali.

Când am cumpărat cartea de la A. Suciu la sfârşitul cenaclului susţinut la Bistriţa, mă simţeam umilită din cauza titlului şi din cauză că pot fi interesată faţă de asemenea titlu, dar am mizat pe valoarea scriitorului Uiuiu care nu poate să pledeze doar pentru o carte valoroasă şi nu m-am înşelat nici eu şi nu s-a înşelat nici el, dacă mi se permite. M-a deranjat şi faptul că A. Suciu ne vindea cartea contra unei sume a două pachete de ţigări. Cartea merită mai multe pachete de ţigări, dar valoarea ei nu aş converti-o pentru nimic în ţigări (un lucru murdar care face rău, ori cartea face bine, te pune de multe ori pe gânduri).

« Un poet care se apucă de proză » strecoară versuri printre rânduri, înţelege mai bine psihologia femeii, după ce stăpâneşte cu intensitate psihologia bărbatului. Deşi, dacă comparăm o femeie cu un bărbat, o scriitoare cu un scriitor, femeile merg cu explicaţiile analitice dincolo de limite, supra-explică, iar bărbaţii din două-trei premise judecă, raţionează, sintetizează, acţionează sau reacţionează.

Nu vezi portretul în întregime la nici o iubită, ni se arată doar câteva urme de pensulă din fiecare figură, care în schimb ne incită fantezia şi caracterul de integralitate al percepţiei care tinde să întregească imaginile lacunare. Poveşti frumoase, poveşti triste, iubiri reale terminate ireal sau cu alternative virtuale.

Filozofia îi apropie oamenii de tine; conţine, include atracţia fizică spre nucleul plin de constanţă, spiritualitate pe baza funcţionării legii similitudinilor dintre oameni, dar şi pe baza legii compensării dintre sexe. Ceea ce nu înţelegem, nu poate fi cucerit de către om şi rămâne atractiv, fermecător, obsedant pentru mai multă vreme.

Astfel dezvoltă dependenţă şi femeile faţă de bărbatul din carte, care este stăpân pe introspecţia asupra propriei persoane, dar care este tulburat în permanenţă de adevărurile descoperite atât în existenţa exterioară-colectivă, cât şi în existenţa interioară-individuală şi care nu are niciodată atâta răbdare/interes/timp/motivaţie să rămână stabil într-o relaţie. Nerăbdarea, curiozitatea sau demotivarea, lipsa de apărare faţă de elementele, emoţiile care se uzează în timp, orice ai face, îl înmână înainte spre alte femei, căutând aspectul original al reacţiilor, ideilor, inspiraţiilor. Aşa, drumurile nu se opresc niciodată, se deschid în schimb, alte perspective, căi şi poteci, în timp ce se închid vieţi, drame reale sau ipotetice în paranteze dureroase, eşuate pe drumuri secundare. Dureri evitate de autori cu politeţe, eleganţă, nonşalanţă...

A continua parteneriatul de a scrie la patru mâini este o idee inedită, succesul este garantat, dar propunerea de a scrie cartea următoare nu cu un scriitor sau nu numai cu un scriitor, ci şi cu o scriitoare, persoană avizată în psihologia femeii, poate fi utilă. Până atunci femeia va fi prezentată doar din punctul de vedere al bărbatului, care este captivant, dar diferit de optica feminină.