Apelul lui Ioan Poenaru - SOS, satul românesc!

Victor Ştir

În urmă cu câțiva ani, economistul Ioan Poenar și a făcut cunoscute reflecțiile asupra satului românesc, printr-o carte în care prezenta starea dezastruoasă a agriculturii românești în regiunile de deal din fosta zona cooperativizată a județului nostru și prin extensie din întreaga țară. Problematica a fost reluată în volumul intitulat Sos statul românesc publicat, la Bistrița, în anul 2022, la Editura Născut liber. Așa cum spune titlul, autorul, economist cu experiență de o viață, trage semnalul disperat pentru zona agriculturii de deal, practic inexistentă, sau cu o rentabilitate descalificantă.

La începutul cărții, autorul face o prezentare a parcursului său profesional de dată apropiată, de la economist pensionat la străduințele pe care le depune pentru activitatea de fermier în devenire, în satul natal, Canciu/Dumbrăveni, județul Bistrița-Năsăud. Economistul Poenar stăruie asupra declinului pe care l-a cunoscut satului românesc și observă că acest lucru se datorează faptului că tinerii părăsesc satele care se depopulează, iar terenurile agricole se degradează nefiind cultivate, se umplu de spini și bălării, politicienii manifestând un interes scăzut sau deloc, iar intelectualii sunt invizibili ca implicare, astfel că, majoritatea satelor au intrat pe calea morții și viitorul națiuni este în pericol, scrie Ioan Poenar. Câteva zeci de fotografii prezintă cadre din perimetrul localității Canci, și primul lucru care captează interesul, este peisajul cu spini și pălării care sugerează dezastrul derulat pe zeci de ani.
La o ostalgie dureroasă îndeamnă o fotografie de ansamblu a școlii din localitate sub care este scris că în acel imobil învățau odinioară 250 de copii, iar astăzi, abia dacă sunt 20 sau 25. Pentru a fi cât mai sugestiv și explicit asupra demersului său, autorul prezintă câteva reguli de bun-simț care trebuie să ne ghideze viața, referirea fiind la om, în general, la raportul său cu Dumnezeu, cu Cetatea și comunitatea în care trăiește. Este de reținut, din finalul prezentării acestei meditații, un citat din Nicolae Iorga care titrează că numai solidaritatea în muncă a poporului român poate duce la ridicarea nației, altfel, îndemnul fiind unul din mai multele de acest fel formulate de marile istoric.

Membrii unei comunități, constată Poenaru după îndelungata sa experiență de economist profesionist, se pot clasifica în trei straturi mari: prima cuprinzându-i pe cei activi care contribuie la formarea produsului intern brut, a doua categorie - membrii comunității care asigură servicii generale comunității sau reprezentarea comunității la nivel legislativ, justiție, sănătate, apărare, învățământ administrație, infrastructură etc. și partea a treia se referă la membrii unei comunități care sunt asistați de stat: copii, bătrâni, bolnavi, săraci etc. Această reflecție se referă, evident, la structura ocupațională a unei comunități. După schițarea acestei cadru autorul își exprimă ideile privind soluționarea problematicii satului într-un proiect pentru înființare unei platforme civice intitulate Renașterea satului de baștină având ca obiectiv salvarea economică și spirituală a satului românesc. Inițiatorul acestei platforme civice este economistul Ioan Poenar care-și invită consătenii să se înscrie în grupul ce ar putea desfășura activitățile menite să miște lucrurile din periculoasa stagnare. Se proiectează, astfel, diverse dezbateri publice, prezentarea de materiale și documente în presa scrisă și vorbită, atragerea de membri din fiecare sat al județului, întâlniri pentru crearea unei mase critice de cetățeni care să ducă la acțiune. Formarea asociațiilor non-profit a proprietarilor de teren va fi urmată, logic, de invitarea asociațiilor să se înscrie în platforma civică, vizând întocmirea unui pachet legislativ care să fie înaintat spre Parlament, cu consecințe ca: obținerea de asistență juridică și consultanță tehnică de către cei care doresc să devină fermieri. Inițiatorul platformei civice Renașterea satului de baștină este chiar economistul Ioan Poenar.

Analizând concret situația fondului funciar al localității Canciu/ Dumbrăveni, autorul arată că înainte de 1989, agricultura se practica pe suprafețele aflate în exploatarea CAP- ului, iar după revoluție, mare suprafață agricolă a fost pulverizată în loturi mici fără rentabilitate în orice tip de exploatație. După experiența de până acum, agricultura modernă este competitivă în activitatea de creștere a animalelor doar lucrând suprafețe de teren de la 50 la 150 ha, ori la Dumbrăveni, un proprietar deține între 4 și 5 ha care sunt divizate în 15-20 de loturi ceea ce determină o activitate agricolă fără eficiență economică.

 Agricultura de subzistență practicată înainte de confiscarea pământului de către administrația comunistă impusă de Uniunea Sovietică era, firește, agricultura sărăciei, în gospodăria rurală producându-se aproape tot ceea ce era necesar pentru viețuirea unei familii, începând de la hrană și terminând cu producerea hainelor din cânepă, in și lână.

Pentru depășirea prezentei situații, deosebit de dificile a satului românesc din zona deluroasă, în general, și pentru Canciu/Dumbrăveni, în special, economistul Poenaru este încredințat că doar asocierea proprietarilor, doar comasarea suprafețelor de pământ pot aduce rentabilitatea activității în agricultura rurală, altfel, pământul nu poate fi lucrat mecanizat și se pierde mult timp, energie pentru deplasările între suprafețele mici. Această idee este și cântecul din tulnicul deșteptării! Autorul arată că proprietarii rurali sunt o masă electorală de manevră în mâna politicienilor dezinteresați de aceste zone ale țării, de problemele specifice. Este traducerea practică a SOS care însemnează salvați sufletele noastre și provine din vocabularul marinăresc, reclamând același grad de urgenț și pentru satul românesc. De fapt, este mesajul, pe scurt, al întregii cărți, este nodul gordian care trebuie tăiat pentru începerea unei activități economice bazate pe rentabilitate.

În ultima secțiune a cărții, economistul Poenaru întărește  argumentarea căutând puncte de sprijin în învățături, atât din Cartea Sfântă pe care creștinii le aud la biserică, precum și în istoria poporului nostru, arătând că pentru pământ, pentru această resursă foarte valoroasă, s-au luptat secular generații și generații spre a putea fi dobândită.

Autorul a parcurs o etapă în activitatea de fermier rural, experiență descrisă în partea de finală a lucrării, unde, de asemenea, își prezintă imparțial și un profil profesional și uman pentru a arăta că intențiile sale sunt mânate de dragostea pentru pământul natal și de activitate bazată pe cinste și omenie care să fie temelia activităților viitoare. Oamenii sunt îndemnați să discute împreună să se sfătuiască pentru a prinde încredere unii în alți, să nu rămână niște conservatori absurzi, încremeniți în idei ale trecutului.

Români, treziți-vă, în 32 de ani de la Revoluție, politicienii au abandonat agricultura; satele românești sunt pe moarte, spune, în final, pentru a multa oară în acest SOS, economistul Ioan Poenar, partizanul unei mari speranțe.

 Victor Știr

 

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5