Apel pentru sănătate

Am auzit în urmă cu câteva zile planurile miniştrilor sănătăţii exprimate foarte vag, fără contur, fără analize profunde ale consecinţelor unei eventuale puneri în practică a unei asemenea măsuri. Am luat-o ca pe o emoţie care va trece în câteva zile aţa cum se întâmplă din păcate deseori în ţara asta şi nu am luat nicio atitudine, deşi planurile (nu pot sa le spun proiect) puse în aplicare m-ar afecta pe mine şi poate în mai mare măsură pe pacienţii mei.
Am început să mă îngrijorez în ultimele zile deoarece formulările din presă şi ieşirile publice ale politicienilor, referitoare la poziţia diferită pe care o va adopta C.N.A.S. faţă de prestatorii de servicii medicale eligibili, de stat sau privaţi a căpătat accente de fanatism care nu caracterizează poporul nostru.
Mai grav este faptul că majoritatea argumentaţiei se bazează pe informări neadevărate, informaţii incomplete, participarea la discuţii ale unor oameni total neinformaţi despre ce se întâmplă într-un sistem de sănătate. Din aceste motive vă rog frumos să citiţi acest material care încearcă să lămurească lucrurile esenţiale din această temă publică, bazându-se pe argumentaţii reale de situaţii dintr-un sistem pe care eu îl cunosc foarte bine.
Cum funcţionează sistemul în acest moment?
Asiguratul şi angajatorul (care în majoritate sunt privaţi) plătesc lunar o taxă pentru asigurarea de sănătate, bani care constituie un Fond Naţional de Sănătate, fond care este administrat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin urmare este un fond privat. (nu ştiu exact regulile dar s-ar putea ca unii să îl poată transforma într-o sâmbătă în parte a bugetului de stat – aici îmi recunosc limitele).
Din acest fond C.N.A.S. încearcă să acopere necesităţile de servicii medicale pentru populaţia României prin contracte cu furnizorii de servicii medicale eligibili de pe teritoriul acestei ţări care sunt fie privaţi fie de stat, pe diferite niveluri de competenţe şi diferite categorii, atunci când vorbim despre spitale. Trebuie însă bine ştiut că toate criteriile de eligibilitate şi de clasificare ale spitalelor sunt elaborate de C.A.N.S. şi respectiv de Ministerul Sănătăţii şi sunt comune fără nicio discriminare tuturor prestatorilor de servicii medicale indiferent de forma lor de proprietate.
Pacientul asigurat, cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau pacientul neasigurat care are o urgenţă medico-chirurgicală se poate adresa oricărui prestator de servicii medicale cu paturi – de stat sau privat – care este eligibil şi care este în contract cu C.N.A.S. şi pacientul cunoscând următoarele condiţii:
- se internează la stat unde teoretic nu mai are de plătit nimic
- se internează la un spital privat unde plăteşte o coplată care este variabilă în funcţie de afecţiune şi de spitalul la care se adresează, coplata pe care pacientul o cunoaşte încă de la internare.
Este foarte important de reţinut faptul că atât spitalul de stat cât şi spitalul privat primesc sume identice pentru pacienţi cu afecţiuni identice, este falsă şi dăunătoare – ca orice fals – informaţia conform căreia au fost plăţi diferite.
În ultimii şapte ani respectându-se aceste reguli lucrurile au mers acceptabil, cu toate ca au mai fost pe ici pe colo mici discriminări în favoarea spitalelor de stat, dar cele două sisteme s-au completat reciproc, s-au potentat reciproc astfel încât ambele au căutat să-şi îmbunătăţească serviciile, situaţie care bineînţeles a avantajat pacientul care era aproape liber să-şi aleagă locul unde să se trateze.
În momentul de faţă miniştrii sănătăţii constată următoarea situaţie în sănătate şi o declară cu orice ocazie: - vă rog să citiţi cu atenţie – în spitalele de stat din ţara noastră confortul pacientului este sub limita decenţei, condiţiile din unele spitale fiind insalubre.
- în majoritatea spitalelor de stat din ţara noastră pacienţii sunt nemulţumiţi de calitatea actului medical care pe departe nu este gratuit , spune asta toata presa cât şi mulţi oficiali
- în aproape toate spitalele de stat, pacienţii sunt nevoiţi să apeleze la plăţi informale (şpagă) începând de la intrarea în spital şi până la externare sau la morga spitalului.
- în toate spitalele de stat mulţi pacienţi sunt trimişi să îşi cumpere medicamente şi materiale sanitare, situaţie care este total în afara contractului cu C.N.A.S. şi care este recunoscută şi făcută publică chiar de domnul ministru – nu am auzit însă de nicio măsură.
- în majoritatea spitalelor de stat din ţara asta hrana pacienţilor este suplimentată de acasă dacă nu adusă în totalitate, toată presa spune asta.
- mulţi medici din spitalele de stat îşi racolează clientela la spital şi o îndrumă spre cabinetele private, (care sunt astfel un fel de mici căpuşe ale spitalelor de stat) nu în spitalele private cum tendenţios s-a afirmat.
- în spitalele de stat – spune toată presa inclusiv domnul ministru al sănătăţii - s-au făcut achiziţii şi contracte oneroase cu furnizorii de servicii şi materiale
medicii din unele spitale de stat au legături cu unele farmacii – a afirmat domnul ministru – la care trimit pacienţii să cumpere materiale de care nu au neapărat nevoie
- spitalele de stat consumă între 97-98% din fondurile alocate sistemului spitalicesc din România acordate prin C.A.N.S şi în plus spitalele de stat mai primesc fonduri şi de la consiliile judeţene respectiv de la primării acolo unde este cazul.
Toate aceste nereguli sesizate de domnii miniştrii în sistemul de stat i-au dus ferm la concluzia că trebuie desfiinţat sistemul privat. Oare în ce ţară trăim?
În ieşirile publice ale miniştrilor sănătăţii, dar şi a unor politicieni – total neinformaţi, îmi pare rău ca trebuie să spun asta - s-au afirmat câteva teme care ar justifica necesitatea renunţării la contractul cu spitalele private şi amintim pe cele mai des scoase în public:
- spitalele private consumă o mare parte din banii asigurărilor de sănătate şi s-au emis sume departe de adevăr, unii oficiali ai Ministerului Sănătăţii au declarat 10% dar după se s-au mai interesat un pic au constatat că spitalelor private le-au fost alocate ceva mai mult de 2%.
Doctorii din spitalele de stat trimit pacienţi în spitalele private, o temă de asemenea falsă, adevărul de fapt sună aşa: unii doctori din spitalele de stat trimit pacienţi în cabinetele lor private (nu la un alt spital) căpuşind astfel sistemul de stat.
- spitalul privat ia mai mulţi bani de la C.N.A.S decât spitalele de stat pentru cazuri similare. Nimic mai fals. Toate cazurile externate în ţara asta sunt plătite după un coeficient ce exprima gradul de complexitate a cazului, coeficient care atât în spitalele private cât şi în cele de stat este validat de Şcoala Naţională DRG şi apoi decontat de C.N.A.S. cu sume identice la coeficient identic. Ba mai mult în unele spitale de stat preţul de referinţă este mult mai mare decât la spitalele private. La aceste decontări mai adăugăm banii pe care spitalele de stat le primesc de la Ministerul Sănătăţii prin programe, de la consiliile judeţene sau de la primarii, bani care sunt tot din buzunarul contribuabilului. Vă rog să înţelegeţi şi să verificaţi că lucrurile stau aşa cum scriu eu aici.
- când apare un caz grav spitalele private îl trimit la un spital de stat. Foarte adevărat. Dar atunci când apare un caz grav la un spital de stat (chiar spital judeţean), acest spital trimite cazul la un alt spital de stat cu competente superioare. Este absolut normal. Transferul pacienţilor asiguraţi dintr-un spital privat sau de stat într-un spital cu competente superioare este una din atribuţiile de bază ale serviciului de Salvare şi a serviciului SMURD. Dar ce este foarte important să ştiţi şi au uitat să vă spună (cei care spun şi care nu cred că nu ştiau) este faptul că în cazul unui pacient transferat la un alt spital, C.N.A.S decontează toţi banii pentru acel pacient spitalului la care a fost transferat pacientul, deci spitalului de stat, spitalului care a trimis nu i se decontează nici un ban chiar dacă a efectuat acţiuni care i-au produs cheltuieli.
- în spitalele private se tratează numai pacienţi bogaţi, este o altă teză falsă pe care o aflăm prin toate mijloacele. Şi ca să nu fiu evaziv şi nedocumentat ca mulţi dintre cei care se expun, vă prezint o mică statistică a structurii pacienţilor care au fost internaţi în Spitalul SANOVIL Bistriţa pe care eu îl administrez: în anul 2012: Pacienţi din mediul rural 42%, pacienţi din mediul urban 58%; casnice şi şomeri 42%, muncitori 26%, cu studii superioare 26%, administratori de firme 3.8%. în total vorbim de aproximativ 3000 de externări în 2012.
- nu insist asupra preţurilor exorbitante de care s-a pomenit de către toată lumea, care a apărut în presă şi care a uitat sau nu ştie că majoritatea spitalelor private din ţara asta au preţuri foarte rezonabile, de multe ori comparabile sau mai mici decât plăţile informale pe care trebuie să le facă unii pacienţi în spitalele de stat.
- se afirmă cu insistenţă faptul că medicii lucrează şi la spitale private şi la spitale de stat, dar se uită că în ţara asta sunt multe spitale care au numai medici proprii, care lucrează numai în spitalul privat, s-a omis să se spună că multe spitale private se străduiesc şi reuşesc să ţină în ţară medici de mare anvergură, s-a uitat că spitalele private oferă locuri de muncă şi condiţii excelente la mulţi medici tineri care altfel ar pleca din ţară.
De câţiva ani căutăm toţi pacea şi liniştea, cel puţin aşa am promis. Îmi pare rău să constat că se lansează cu pasiune şi înverşunare o temă care are ca efect adâncirea unor disensiuni între cele două sisteme de sănătate, de stat şi privat, care operează acum în acordarea îngrijirilor medicale spitaliceşti în ţara noastră, complementaritatea lor ar aduce numai avantaje pacienţilor noştri. Îmi pare rău că trăiesc într-o ţară în care decizii fundamentale pentru oameni mi se pare că se iau la nivel de grupuri mici, fără o evaluare profundă a consecinţelor, îmi pare rău că nu reuşim să respectăm eforturile semenilor noştri, îmi pare rău că nu reuşim să ne respectam bolnavii şi bătrânii, îmi pare rău că nu ne putem face iubiţi tinerilor care ne părăsesc, îmi pare foarte rău şi îmi asum acest apel şi toate consecinţele lui.
Vă rog să aprofundaţi acest material, să vă faceţi o părere despre sistemul de sănătate din România, să folosiţi influenţa şi demnităţile dumneavoastră pentru a opri lucrurile făcute în pripă şi pe bucăţi şi să cerem şi să pretindem un proiect unitar în sănătate care să aibă ca obiectiv unic pacientul şi rezolvarea problemelor lui, într-o societate modernă, viabilă şi echilibrată.
Cu respect,
Dr. Mureşan Gavrilaş