Amintiri după 75 de ani

Sunt un bistriţean născut la data de 14 ianuarie 1917. În cei 96 ani am trecut peste multe întâmplări. Între anii 1935 şi 1938 am fost premilitar, iar între 1 martie 1939 şi 30 august 1940, militar în termen la Batalionul 8 Vânători de Munte, sub comanda maiorului Grigore Bălan. Între anii 1941-1945, am fost soldat în armata maghiară la 33 Vânători, pe graniţă şi prizonier de război în lagărele de la Timişoara şi Focşani, de unde am ieşit pe caz de boală (de la greutatea de 80 kg am ajuns la 50 kg).
Îmi amintesc de timpul petrecut ca premilitar. Înainte de încorporare, am fost concentrat la unitatea de premilitar. În fiecare duminică, între orele 8-12, se adunau tinerii din oraş în curtea clădirii Cercului Militar, sub comanda locotenentului Drotleff M., mai târziu avansat la gradul de căpitan. Uneori eram solicitaţi şi după-masă, alteori făceam exerciţii cu tineri din alte localităţi ale judeţului.
La data de 10 mai 1935, am depus jurământul ca premilitar. În octombrie 1937, am fost repartizat la munca obştească. În Cimitirul de pe Dealul Cetăţii s-a amenajat parcela cu eroii primului război mondial. S-au deshumat din 4 cimitire (Eroilor, Central şi cel de sus şi jos din oraşul Bistriţa) toţi soldaţii înmormântaţi, rămăşiţele lor fiind îngropate din nou în Cimitirul Eroilor, unde mormintele au fost aranjate în rânduri, cu cruci de beton, pe care au fost trecute numele şi datele celor cunoscuţi. În timpul cât am lucrat la cimitir am făcut nişte poze (octombrie 1937). Pe o cruce am aşezat trei cranii ale eroilor (în care am ascuns câte un bileţel cu datele respective) şi ne-am pozat. Craniile au fost înmormântate la locul respectiv. După terminarea lucrărilor din cimitir, am fost felicitat nominal şi personal.
Îmi amintesc de încă o întâmplare: Într-o duminică, din anul 1938, am fost chemat să ies la raport. Dl. locotenent Drotleff m-a luat la întrebări: „Levei, unde ai învăţat să saluţi cu mâinile în buzunar?”. Eu nu-mi aminteam de aşa ceva. Mi-a amintit – „Duminica trecută, pe Corso, în centru”. Până la urmă mi-am amintit că în acea zi mă plimbam cu prietenii şi l-am întâlnit pe dl. locotenent şi l-am salutat cu plecăciuni şi cu „Bună ziua” deoarece eram în civil. Ca pedeapsă am primit înconjurarea, de zece ori, în „fuga marş” a clădirii Cercului de Recrutare. Am executat ordinul. La început în fugă, după care am obosit şi mergeam din ce în ce mai încet. Comandantul a strigat să intru în formaţie. Sigur, am ascultat şi s-a terminat incidentul.
În cealaltă poză sunt în faţa consiliului de recrutare, în data de 2 aprilie 1938, la 21 ani, înălţimea 180 cm, greutate 80 kg, bun pentru Batalionul 8 Vânători de Munte.
Levei Francisc

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5