Un remember al dlui. Victor Ştir

Scriitor prestigios, gazetar binecunoscut în urbea bistriţeană, judeţ şi nu numai, domnia sa relatează o sugestivă întâmplare petrecută într-un lagăr de prizonieri din Rusia, după primul război mondial. Sursa relatării era un român de-al nostru, ajuns acum la anii bătrâneţii, din Ciceu-Poieni, Simion Mureşan, zis Meciu, care s-a aflat prizonier la muscali, alături de alte naţionalităţi ce au luptat împotriva Rusiei. Aflat în lagăr, la un moment dat „văzându-l cum îşi face Semnul Crucii, un om de neam străin, pe care nu-l cunoştea, s-a apropiat şi a dat mâna cu el şi i-a arătat frăţietate, chiar dacă nu aveau o limbă comună.”
Minunat Semn, Semn al suferinţei şi biruinţei, al blândeţii şi iubirii pentru toţi oamenii. Fără voce proprie, el este capabil să vorbească, să-ţi arate că cel ce face acest Semn al Fiului Omului şi Dumnezeului nostru, poate fi demn de încredere.
Un evreu cum mulţi erau interbelic pe la noi şi mai ales în secolul al XIX-lea, plecă la târg cu căruţa şi pe drum luă şi pe un român care mergea tot în partea aceea. Trecând pe lângă o Biserică, evreul o privi, , dar românul nu-şi făcu Semnul Sfintei Cruci.
-Să te cobori jos! i-a zis evreul după o vreme.
_De ce? Se miră acela. Am făcut ceva rău?
-Eu merg la târg şi am la mine o sumă de bani şi nu pot avea încredere în tine. Am văzut că nu ţi-ai făcut Semnul Crucii când am trecut pe lngă Biserică şi nu poţi fi un om bun.