Trei sfinți ierarhi ai Transilvaniei - Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici

Trei sfinți ierarhi ai Transilvaniei care  au spus: Eu ? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.(M.Eminescu)          

Ilie Iorest,Simion Ștefan șiSava Brancovici au fost mărturisitori ai credinței și ai limbii strămoșești.

Sărbătoarea de astăzi ne invită la o călătorie în timp în  alte  vremuri istorice,pentru că Biserica Ortodoxă românească din Transilvania are un trecut zbuciumat,mai ales în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Și mitropolițiții care au păstorit în această perioadă în Ardeal au marele merit de a fi rezistat cu tărie la toate încercările făcute pentru „calvinizarea“ şi chiar desfiinţarea Bisericii româneşti. Mitropoliţii Ilie Iorest şi Sava Brancovici s-au remarcat prin tăria credinţei şi prin pătimirea lor, devenind astfel adevăraţi mărturisitori şi martiri ai Ortodoxiei româneşti. Toți trei au fost mitropoliți în Transilvania și au fost în succesiune cronologică. Iar meritul lor este că au mărturisit,credința ortodoxă și au păstrat cu sacrificii limba strămoșească și  de aceea îi numim mărturisitori şi martiri ai Ortodoxiei româneşti

Mitropolitul Ilie Iorest

Ilie Iorest era originar din Transilvania și de tânăr s-a stabilit la Mănăstirea Putna, unde s-a călugărit şi a fost hirotonit ieromonah. Era apreciat de călugării din mănăstire, dar şi de domnitorul Vasile Lupu, pentru că în anul 1640 el este cel care l-a recomandat principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákoczy I, ca să ocupe scaunul mitropolitan vacant.A  păstorit în condiţii destul de vitrege,pentru că de la instalare i s-au impus o serie de restricţii, ca apoi în 1642 să fie tipărit un catehism în limba română, dar cu conţinut calvin. Este vorba de acel Catehism calvinesc și împotriva căruia sa opus mitropolitul Varlaam al Moldovei, care s-a pronunțat cu o replică pe care o cunoaştem sub denumirea de „Răspuns la Catehismul calvinesc“.Și pe această carte,,Catehismul românesc, l-au obligat pe mitropolit să o distribuie la preoţii . O carte în care nu se vorbea despre Maica Domnului,despre Cruce.Dar mitropolitul a refuzat, după cum a refuzat şi acele restricţii impuse după hirotonie. Aceste lucruri au dus la arestarea lui în anul 1643 şi a fost întemniţat la Alba-Iulia..A stat în închisoare timp de 9 luni, pentru credinţa ortodoxă .A fost eliberat pe baza garanţiei a 24 de  credincioşi din Alba-Iulia care se angajeau să plătească suma de 1.000 de taleri, o sumă mare la vemea respectivă, pe care mitropolitul a fost obligat să o plătească vistieriei princiare. Dacă mitropolitul nu plătea, cei 24 de credincioşi erau obligaţi să plătească ei. După eliberare a plecat din nou în Moldova şi s-a aşezat în mănăstirea Putna, până la sfârşitul vieţii.                        

 Mitropolitul Simion Ștefan –După înlăturarea mitropolitului Ilie Iorest din scaun, a fost numit mitropolitul Simion Ştefan, care a păstorit între anii 1653-1656. I s-au impus şi lui o serie de restricţii pe care nu le-a respectat, dar are un merit în plus, şi anume acela că, în anul 1688, a ieşit de sub tipar prima ediţie integrală a Noului Testament în limba română.    

Mitropolitul Sava Brancovici -a fost de origine sârb și s-a născut în localitatea Inău din părinţi credincioşi,ajunge protopop şi slujitor al Bisericii lui Hristos în satul natal. Rămânând văduv ,este ales mitropolit şi păstor sufletesc al Ardealului, un mare apărător al credinţei ortodoxe .Timp de 24 de ani cât a fost mitropolit, Sfântul Sava a mărturisit cu mult curaj dreapta credinţă, a combătut învăţăturile greşite calvineşti, a întărit unitatea românilor în jurul Bisericii Ortodoxe.Acest lucru i-a deranjat pe mulți și a fost batjocorit,aruncat în temniţă, timp de trei ani de zile a fost persecutat, bătut cu toiege, batjocorit şi chinuit ca un martir pentru dreapta credinţă, fiind silit să treacă la calvinism. Fericitul Sava însă a mărturisit cu tărie pe Hristos, apărând dogmele şi tradiţia Bisericii Ortodoxe.Marele merit al mitropolitului Sava Brancovici a fost acela prin care nu a cedat presiunilor şi, mai mult decât atât, în anul 1675, a întrunit  un „sinod“, de fapt o adunare de clerici, care a luat în dezbatere mai multe probleme legate de viaţa spirituală a clerului şi a credincioşilor din Mitropolia Ardealului. Între altele, „sinodul“ respectiv a luat măsuri cu privire la românizarea slujbelor. Acum se adoptă o primă hotărâre oficială în Biserica noastră de pretutindeni prin care preoţii erau obligaţi să slujească în româneşte, , dar și de a se catehiza tinerii în învăţătura creştină, tocmai pentru a face faţă oricăror presiuni venite din partea autorităţilor şi a propagatorilor învăţăturii calvine .Concluzie :să căutăm să ne mărturisim, și să ne apărăm credința și limba strămoșească.