Traseu cultural religios binecuvântat de Dumnezeu

Despărţământul Astrei năsăudene – Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – pentru ziua de 9 iunie, zi de aleasă sărbătoare, „Sfânta Treime”, a organizat o ieşire de interes cultural-religios pe traseul Năsăud – Runcu Salvei – Bichigiu, cu întoarcere prin Suplai – Poienile Zăgrii – Zagra şi Salva, cu dorinţa de a participa la hramul mănăstirii din Bichigiu, care poartă numele de Sfânta Treime.
Cei care şi-au dorit să facă această deplasare sunt prof. Ioan Seni – preşedintele Despărţământului Astra Năsăud, Floarea Pleş – preşedintele Cercului Astra oraş, vicepreşedinţii: Mircea Daroşi cu soţia Rodica, Ioan Mititean cu soţia Lucreţia, pictorul Nichita Bumbu cu soţia Maria şi Grigore Lungu.
A fost o zi binecuvântată de Dumnezeu, o zi cu soare şi cu un pitoresc deosebit: pădure, apă curgătoare, culturi agricole, lunci cu multă verdeaţă şi păşune, pe care turmele de oi şi alte animale erau la ele acasă, întregeau peisajul.
Casele frumoase, majoritatea construite în ultimii ani, cu mult gust, înconjurate cu multe flori.
Primul popas s-a făcut la Runcu Salvei, o localitatea în plină dezvoltare, cu realizări deosebite pe plan economic, social, precum şi în domeniul învăţământului şcolar şi religios.
La sosire, întâmplător, ne-am întâlnit cu primarul comunei, Anchidim Pavelea, şi cu protopopul de Năsăud – pr. Ioan Dâmbu, o întâlnire voită de bunul Dumnezeu, cu binecuvântare în călătoria noastră. Am vizitat cele două biserici din localitate, s-a stat şi la Sfânta Liturghie; Biserica Ortodoxă – preot Purcea Ilie şi Biserica Catolică – preot Sorăşan Claudiu (o biserică veche, din lemn), ambii preoţi fac front comun în a propovădui poruncile lui Dumnezeu pentru a înţelege că Dumnezeu este IUBIRE, iar oamenii ar trebui să se iubească, să nu trăiască în ură şi păcat.
S-a ajuns apoi la mănăstirea „Sfânta Treime” din Bichigiu, stareţ Ilie Cira, se sărbătorea hramul acestei mănăstiri.
Sute de oameni din localitate şi din satele învecinate, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, înfrumuseţau colina străjuită de Sfânta Mănăstire, unde domnea liniştea şi pacea sufletească. Aici, credincioşii au găsit starea de rugăciune, baza de comunicare cu Dumnezeu, au găsit raiul pe pământ şi binecuvântarea.
Cu acest prilej, prof. şi scriitorul Mircea Daroşi a înmânat părintelui stareţ Ilie Cira cartea „Vetre de lumină”, în care se regăseşte şi istoricul mănăstirii Bichigiu de la înfiinţare (1996 şi până în prezent). A fost felicitat şi a primit mulţumirile de rigoare.
Frumuseţea zilei nu s-a terminat, s-a continuat traseul, ajungând în Poienile Zăgrii, la familia George şi Floarea Rai, o surpriză pregătită de d-na Floarea Pleş. Am fost primiţi excepţional, cu drag şi multă ospitalitate, cu surprize din cele mai plăcute.
Aveam să intrăm într-o casă de buni gospodari, oameni înstăriţi, ordonaţi şi cu credinţă în Dumnezeu. Au un singur copil, pe Silvia, care este plecată în Spania la muncă, împreună cu soţul, dar au lăsat în grija bunicilor doi copii (nepoţi) minunaţi: Florina, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud şi Ghiţă, elev în clasa a X-a la Liceul Silvic din Năsăud.
Cel mai frumos moment a fost când gazda casei, Floarea Rai, a scos din dulapuri şi din lada de zestre o mulţime de lucruri de artă şi artizanat cusute de mâna ei şi a fiicei sale, Silvia. Zeci de feţe de masă cusute în chelim, în culori şi modele diferite, tablouri cusute în goblen, costume ţărăneşti pentru bărbaţi şi femei de o frumuseţe rară (cămaşă, ie, poale, pânzături – zadii, brâie, sau şerpare cusute cu mărgele, ciorapi croşetaţi din lână de oaie de bârcă, opinci, basmale asortate la costumele ţărăneşti), toate au fost cusute cu darul şi talentul dat de Dumnezeu acestor femei, care prin ceea ce ne-au arătat, au reuşit să aducă un plus de frumuseţe zilei de „Sfânta Treime”.
La insistenţele noastre, nepoata Florina s-a îmbrăcat în costum popular ţărănesc, a fost strălucitoare, iar fratele Ghiţă nu a fost acasă, dar i-am văzut calul superb. Ghiţă are preocupări gospodăreşti, este mâna dreaptă a bunicului George. Înainte de plecare ne-am abătut şi la tânăra familie Adrian şi Lenuţa Varga, prietenii familiei Mititean. Şi aici, o gospodărie frumoasă şi mare ordine. Am apreciat preocupările celor doi soţi pentru creşterea celor două fetiţe – Ana şi Adina -, pasiunea pentru vânătoare a lui Dan şi ospitalitatea cu care am fost primiţi.
În drum spre casă (Năsăud), ne-am oprit la mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din Salva, stareţă Emanuela Moisa. Era ora 18, se terminase slujba bisericească, nu mai era nimeni decât grupul nostru de astrişti.
Urcând, admiram frumuseţea locului pe care s-a înălţat mănăstirea, în acord cu cântecul păsărilor din pădurea apropiată, iar în trifoiul înflorit, de culoare albă aşternut precum un covor cu flori în jurul mănăstirii, se auzea zumzetul albinelor şi vedeam frumuseţea fluturilor jucăuşi, care zburau din floare-n floare.
Apoi, cu sfială şi smerenie, am intrat în Sfânta mănăstire, o podoabă monahală, o bijuterie încărcată de sfinţenie şi frumuseţe.
În scurta noastră rugăciune am găsit starea de comuniune cu Bunul Dumnezeu, pe fundalul unor cântece religioase excepţionale, care se auzeau în surdină dintr-un colţişor al bisericii, erau cele 7 măicuţe, cu stareţa Emanuela, îşi desfăşurau programul lor bisericesc. Domnea o stare de vis şi de înălţare la Dumnezeu.
La plecare, precum la mănăstirea de la Bichigiu, prof. Mircea Daroşi a înmânat maicii stareţă cartea „Vetre de lumină”, în care a scris şi despre istoricul mănăstirii Salva, începând cu construirea primului locaş monahal (1994), o biserică de lemn pentru oficierea sfintelor slujbe, care a primit hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi până inclusiv anul 2013, când a avut loc sfinţirea noii biserici a mănăstirii, care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Maica stareţă s-a alăturat apoi întregului grup, şi-a recunoscut fostul profesor, pe d-nul Ioan Seni, s-a bucurat de prezenţa noastră şi ne-a mulţumit. S-a vorbit apoi despre mănăstire, despre rugăciune, iar apoi, cu multă inteligenţă, înţelepciune, frumuseţe fizică şi frumuseţe sufletească, cu darul ce l-a primit de la Bunul Dumnezeu, stareţa a spus: „S-a muncit mult, dar s-a realizat o frumuseţe de mănăstire, un colţişor de rai pe frumoasele coline ale Ţării Năsăudului, numai datorită vrerii lui Dumnezeu!”.
Concluzionând, cu siguranţă că vom mai cerceta această mănăstire, precum şi alte locaşuri de cult pentru că merită. Pleci întotdeauna încărcat de sfinţenie şi bunătate.
Ţara noastră este foarte frumoasă, are ce să-ţi ofere, doar trebuie s-o preţuim şi s-i iubim, să iubim pe Bunul Dumnezeu şi pe semenii noştri.
Floarea Pleş,
preşedintele Cerc Astra oraş Năsăud