Semne ale preţuirii Veronicăi Micle la Târgu Neamţ şi Năsăud

Vorbim şi scriem despre Mihai Eminescu şi Veronica Micle, cel puţin o dată pe an, pentru că povestea lor a devenit un capitol special în istoria literaturii române. Anul naşterii (1850 ) şi cel al trecerii lor în nefiinţă (1889) suntdoar coincidenţe, dar şi părţi constitutive ale unui destin. Iubirea lor a devenit cea mai frumoasă legendă, iar dialogul liric, un  mod  de înnobilare a acestui sentiment uman. Pe Eminescu îl iubim, pentru că este poetul nostru naţional, iar pe Veronica o revendicăm ori de câte ori avem prilejul, deoarece, s-a născut pe plaiurile noastre, ale Năsăudului.  Ea este fiica Anei şi a lui Ilie Câmpeanu, participant larevoluţia de la 1848, luptător  sub flamurile lui Avram Iancu.După întoarcerea sa de pe front,  se stinge din viaţă, cu puţin înainte de-a se naşte Veronica. Din cauza prigoanei austro-ungare, Ana Câmpeanu vinde casa din Năsăud şi ia calea pribegiei.La 10 august 1850 se stabileşte în Târgu Neamţ, unde cumpără o casă cu 100 de galbeni,aşa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare.  La numai doi ani, în 1852, Ana Câmpeanu se mută la Iaşi, ocupând diverse servicii pentru a-şi întreţine familia şi mai ales pentru a-i  da fiicei sale posibilitatea să urmeze cea mai înaltă  şcoală de fete  şi să aibă o educaţie aleasă, după cum ea însăşi va mărturisi mai târziu :,,Cu toate că n-am fost fiică de bogătaş, mama mă îngrijea cu odragoste neţărmurită’’. Încă de la vârsta de 10 ani, Veronica cochetează cu poezia, căreia îi va da glas în anii ce vor urma. După ce s-a căsătorit cu Ştefan Micle,se întoarce adesea la casa de la Târgu Neamţ, primită moştenire de la mama ei, cares-a călugărit la Mănăstirea Văratec. În anul 1886, Veronica Micle donează casa acestei mănăstiri,în care vor locui maicile bolnave venite să se trateze la Spitalul de peste drum. În schimb, Veronica Micle primeşte două camere, pentru a locui acolo de fiecare dată când va veni în vizită la mănăstire. Aici  îşi va trăi ultimele clipe din viaţă, după ce îşi administrase o doză mare de arsenic care îi va provoca moartea în noaptea de 3 spre 4 august 1889. Trecuseră doar 50 de zile de la moartealui Mihai Eminescu, când sufletul ei se înălţase la cer şi se împlinea prezicerea  din versurile lui : ,,Ce s-a ales din două vieţi/ O mână de cuvinte/ Cărora abia le-ar da un preţ/ Aducerile-aminte’’. Lângă Biserica  mănăstirii se află mormântul Veronicăi Micle la căpătâiul căruia,pe o cruce de marmură stă dăltuit următorul epitaf  extras din poezia sa „Şi pulbere, ţărână...„Şi pulbere, ţărână din tine s-a alege,/Căci asta e a lumii nestrămutată lege;  Nimicul te aduce, nimicul te reia/ Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea”.

Înainte de primul război mondial, Liga Culturală a amplasat o placă memorială pe casa în care a locuit Veronica Micle. Ajunsă într-o stare avansată de degradare,în 1982, imobilul este preluat de către Complexul Muzeal Judeţean Neamţ şi refăcut după planul original, devenind muzeu memorial, deschis vizitatorilor în 1984. La câţiva ani după revoluţia din decembrie este amplasat bustul poetei, iar în 2010, în interiorulul muzeului este organizată o expoziţie permanentă cu momente din viaţa şi creaţia ei, precum şi obiecte personale. Dacă Veronica Micle a avut parte de această înaltă preţuire din partea locuitorilor din oraşul Târgu Neamţ, nici năsăudenii n-au rămas mai prejos : în centrul oraşului au amplasat busturile celordoi îndrăgostiţi intraţi în legendele lumii. Tot la Năsăud, biblioteca orăşenească  şi strada pe care a locuit părinţii eipoartă numele Veronicăi Micle, iar multe din activităţile culturale sunt dedicate muzei lui Mihai Eminescu.

Foto:

Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamţ

Eminescu şi Veronica Micle la Năsăud

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5