Scriitorii au „botezat” Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”

Foto: Camil Hosu

Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” şi-a deschis porţile pentru iubitorii de literatură cu o manifestare organizată sub egida Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud. Directorul instituţiei, Ioan Pintea, a gândit ca prima întâlnire din noua bibliotecă să fie dedicată scriitorului Teohar Mihadaş.
Despre opera lui Tohar Mihadaş, apropiat al bistriţenilor, a vorbit istoricul şi criticul Mircea Popa, care spune că Bistriţa reprezintă un punct important pe harta biografică a lui Teohar, aici născându-se şi cei doi fii ai lui prezenţi, de altfel, la eveniment. „Un nume de legendă, frate şi îndrumător literar, un pol de intelectualitate şi de mare sonoritate pentru creaţie literară”, sunt cuvintele cu care Mircea Popa şi-a început discursul.
Teohar Mihadaş s-a ataşat de profesorii lui din Capitală – Tudor Vianu, profesor de estetică, la care admira luciditatea expresivă a cursurilor; şi de George Călinescu, profesorul care îşi interpreta cursurile ca un actor. Prietenul cel mai de nădejde a fost Alexandru Husar, cel care l-a adus pentru prima dată şi la Bistriţa. Despre Mihadaş, Mircea Popa mai spune că a fost un mare vrăjitor de cuvinte, un model de etică şi comportament uman şi că ideea Bibliotecii Judeţene şi a revistei „Mişcarea Literară” de a-l comemora este foarte bună, mai ales că anul acesta ar fi împlinit 95 de ani.
Vorbind despre expoziţia care a fost prezentată în foaierul Bibliotecii Judeţene, Ioan Pintea crede că pozele de familie şi pozele de la gruparea Saeculum Beclean nu au fost aşezate întâmplător una lângă alta, deoarece la Beclean s-a simţit ca într-o familie. Andrei Moldovan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţa-Năsăud, spune despre Mihadaş că a avut o existenţă trăită în frumos, însă, din păcate, poezia lui a avut o soartă nefericită, fiind o poezie singulară: „Dacă Platon nu l-ar fi izgonit din cetate datorită teatralizării necesare a operei, ar fi făcut acest lucru pentru caracterul elegiac, profund”.
Scriitorul Cornel Cotuţiu a povestit o amintire legată de un eveniment din Deva, iar criticul Zorin Diaconescu se întreabă de ce proza lui Mihadaş a intrat aşa de uşor într-un con de umbră, considerând că, deşi personajele lui Mihadaş sunt oameni care s-au recunoscut în cărţi, proza lui ar fi avut altă soartă în străinătate. Aurel Podaru a vorbit despre prima invitaţie pe care a avut-o Mihadaş la Beclean, la Cenaclul „Grigore Silaşi” în noiembrie 1974.
Prezent la întâlnire, poetul Liviu Ioan Stoiciu a avut un discurs despre repere şi promovarea scriitorilor importanţi: „Vin la un eveniment important la Bistriţa,. În timp ce la Bucureşti praful şi pulberea s-a ales de ceea ce înseamnă scriitoricimea românească. Dorim cu orice preţ să dăm în USR. Sunt extrem de dezamăgit de viaţa scriitoricească, am mari îndoieli că noua generaţie va cinsti literatura română şi pe înaintaşi. Ne mor marii scriitori şi va fi un gol în istoria noastră literară”. Olimpiu Nuşfelean, directorul Mişcării Literare, a prezentat numărul dedicat scriitorului, cu un dosar complex, bine receptat la nivel naţional. Fiul scriitorului, Teohar Mihadaş Jr. a vorbit despre dragostea tatălui său faţă de limba română şi tot ce este legat de acest nume.
Teohar Mihadaş (9 noiembrie 1918, Turia, Grecia - 29 noiembrie 1996, Cluj Napoca) urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1943, apoi intră la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de la Bacău, participând la campania din Vest. După întoarcerea de pe front este numit referent de presă la Departamentul Naţionalităţilor (1944-1945), motiv de acuzaţii ulterioare. Pentru a scăpa de supravegherea autorităţilor comuniste din capitală, pleacă profesor de limbile română şi franceză la Bistriţa (1945-1947), apoi de română şi latină la Năsăud (1947-1948). Este suspectat pentru activitate de subminare a regimului, arestat şi închis. Eliberat, trece printr-o grea perioadă de „reintegrare socială", încercarea de a-şi relua locul în învăţământ (trei luni, în 1956) fiind sortită eşecului, deoarece intervin evenimentele din Ungaria şi este din nou suspectat. Abia în 1964 este primit ca secretar literar la Teatrul Naţional din Cluj, iar din 1970 până în 1973, când se pensionează, va face parte din redacţia revistei „Steaua". După decembrie 1989 intră în primele structuri democratice ale Clujului, inclusiv în redacţia revistei „Atlas. Clujul cultural", rămânând până în ultimele clipe un apărător al democraţiei. Ca poet, debutează cu o poezie în 1938, la „Universul literar", şi mai publică în „Gândul nostru". Prima carte, „Ortodoxie păgână”, îi apare în 1941. Va publica volumele Ţărâna serilor (1967), Reminiscenţe (1969), Trecerea pragurilor (1972), Elegii (1975; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri şi niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în acelaşi timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - şi memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopţii (1996), în colţ lângă fereastră (2000) etc. Una dintre cărţi îi apare şi în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993).
Directorul Ioan Pintea a mărturisit că a dorit acest eveniment la sediul Bibliotecii deoarece Mihadaş a fost primul care a scris un text critic, evocator, despre poezia lui, în revista „Tribuna”, fiind astfel şi o datorie morală să-i păstreze vie amintirea. „Cu dumneavoastră se botează Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”. Nu poţi conduce o asemenea instituţie, o casă a cărţilor, dacă nu iubeşti oamenii care lucrează în ea, cititorii, cărţile şi autorii. Uşa noastră va fi deschisă pentru fiecare bistriţean şi dorim ca, împreună cu dumneavoastră, să avem evenimente frumoase la Bistriţa, de care să se audă şi la nivel naţional”, a declarat Ioan Pintea.
A fost un prim eveniment elegant, cu participare frumoasă din partea scriitorilor din judeţ, Biblioteca fiind astfel „botezată” cu succes.

Comentarii

27/02/13 12:37
Vizitator

O improvizatie. O inghesuiala intr-un spatiu aproximativ egal ca suprafata cu cel din vechiul sediu. Biblioteca nu dispune de o aula in care sa poata fi organizate evenimente publice. Ca sa nu mai spunem ca aceasta cladire dupa ce a fost restaurata in scopul gazduirii unui muzeu de arta religioasa, a fost din nou supusa unor recompartimentari si schimbari de usi. Acesta este “noul sediu” al bibliotecii judetene. Cel putin daca se facea si o mansardare a podului cladirii in care putea fi amenajata intre altele si o sala de conferinte.
Chiar daca nu s-a dorit construiea unui sediu nou, biblioteca judeteana putea fi mutata in cladirea fostului tribunal care intre timp s-a eliberat prin mutarea parchetului. Cladirea vechiului tribunal care dispune de un spatiu mult mai generos putea fi de la inceput renovata in scopul de a gazdui biblioteca judeteana. In plus, fiind asezata chiar in centrul orasului biblioteca ar fi venit in intampinarea celor care vor sa-i treaca pragul. Chiar si fosta librarie de la parterul cladirii putea fi amenajata ca "bookstore" in cadrul bibliotecii judetene. Din pacare n-a fost sa fie. Si astfel orasul Bistrita a fost vaduvit de un muzeu de arta religioasa, dar are parte de o biblioteca improvizata intr-un spatiu inadecvat.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5