Să scădem în greutate? Dar nu e destul!

Este o mare realizare să reuşeşti să scazi în greutate, dar un succes şi mai mare este să menţii noua greutate. Numeroase studii arată eşecul menţinerii greutăţii după o perioadă de scădere ponderală.

Greutatea este ţinută sub un reglaj foarte fin de către centrii nervoşi din hipotalamus, care prin descărcarea unor hormoni anabolici şi catabolici şi prin controlul senzaţiilor de foame şi saţietate, păstrează greutatea constantă. Sunt date în literatura de specialitate care atestă că tot acest sistem complicat de reglare a greutaţii este înclinat înspre câştig ponderal de fapt, mai degrabă decât spre menţinerea constantă a greutăţii. Şi pentru a demonstra acest lucru, este dat exemplul creşterii ponderale şi a ţesutului adipos odată cu varsta.

Deci, pentru a “păcăli” acest sistem de reglare a greutaţii, s-a considerat că o scădere ponderală corectă se face în ritm lent, în trepte de scădere şi menţinere, iar la o treaptă să nu se scadă mai mult de 10-15% din greutatea iniţială.

Eşecul menţinerii greutăţii vine dintr-o varietate de aspecte. Unul dintre ele este că mulţi dintre pacienţi nu înţeleg importanţa acestuia şi automat motivarea şi determinarea scade. În această perioadă nu trebuie pierdut contactul cu specialistul, pentru că trebuie revizuită dieta şi exerciţiul fizic şi modulate în aşa fel încât să nu avem deficit energetic.

Un alt factor care duce la eşec este scăderea prea rapidă a greutăţii. Variaţiile mari de greutate rezultate în urma unor diete incorect conduse pot, de asemenea face mai dificilă menţinerea greutăţii.

Depresia se corelează în mod clar cu obezitatea. Deşi depresia de la începutul tratamentului de scădere ponderală nu are legatura cu menţinerea, însă depresia apăruta în cursul perioadei de menţinere prevesteşte eşecul.

Un studiu recent, efectuat în Israel în decembrie 2011, a demonstrat că menţinerea deficitului ponderal are sorţi mai mari de reuşită dacă se consumă un mic dejun bogat în hidraţi de carbon şi proteine. În cadrul studiului, s-a măsurat nivelul de ghrelina (un hormon orexigen – care stimulează pofta de mâncare, secretat de mucoasa gastrică) şi s-a observat că era semnificativ mai scăzut după un mic dejun bogat în proteine şi hidraţi de carbon decât după un mic dejun izocaloric, dar sărac în hidraţi de carbon.

Perioada de menţinere a deficitului ponderal este o etapă foarte importantă în procesul obţinerii unei greutăţi optime. Este o perioadă în care organismul este foarte sensibil la diferiţi stimuli care pot contracara eforturile depuse pentru pierderea kilogramelor. De aceea trebuie să cunoaştem aceste dificultăţi şi să venim în întâmpinarea lor cu strategii eficiente pentru ca eforturile de a obţine o greutate optimă să dea rezultate.