Revenire

Un loc al revenirilor nu putea să nu fie marea Biblioteca Natională a cărei nouă clădire a fost dată în folosinţă în urmă cu saşe ani, în zona Uquam a Montréalului. Voiam, adică, să revăd rafturile cu cărţile româneşti, în versiune... românească.

La prima încercare, m-am ales cu citirea orarului: era zi de luni, când imensa instituţie îşi permitea să aibă şi ea o zi închisă. Am revenit marţi : Mi s-a spus că la etajul doi, care mă interesa, se repară nu ştiu ce defecţiune, deci… Compensativ, am făcut un hai-hui pe îndrăgita rue Ste. Catherine şi m-am ales cu câteva cadre foto făcute unor cerşetori dormind lungiţi pe bănci; n-aveau pernă, dar… beneficiau de umbra copacilor de pe bordura trotuarului.

Miercuri am avut acces. Acum trei ani am numărat peste 6oo de titluri de pe poliţele rafturilor româneşti. Acuma am găsit în răndul de vizazi încă vreo trei sute, jumătatea cealaltă fiind ocupată de cărţi ruseşti, dat fiind principiul alfabetic. Iată cum alfabetul ne aşează înaintea Rusiei. Doamne, avem şi noi o întâietate faţă de ruşi…

Cărţile de acest fel rezultă din donaţii ale editurilor. Data trecută am vrut să ofer şi eu , din cărţile mele, pe care le luasem peste ocean, dar procedura e atât de anevoioasă, până a a fi iritantă, încât am renunţat, mai ales că aveam doar cateva zile până la întoarcerea în ţară.

La noutăţi, am remarcat dispariţia unor nume obscure, fară relevanţă pentru viaţa culturii româneşti; dar am găsit mult mai multe traduceri din literaturile franceză, rusă, engleză, americană – e drept, aparţinând unor scriitori notorii. Totuşi – un număr disproporţionat de mare, în defavoarea autorilor români. Am reţinut mult mai multe dicţionare, atlase, tratate din domeniul ştiinţei (au dispărut cele două cărţi despre Ceauşescu şi totalitarismul antedecembrist).

În schimb, volumele scriitorilor consacraţi, de ieri, de azi sunt într-un număr infim : Liviu Rebreanu, Marin Preda, D.R.Popescu, Ana Blandiana. G.Liiceanu, Octavian Paler. O editură din Chişinău a donat o splendidă ediţie, în cinci volume, din opera lui Mihai Eminescu. Ai noştri nu au vreme de poetul nostru naţional, nu întâmplător considerat de şeful Institutului Cultural Român drept « poet de debara ».

Apropo de patibularul (franţuzismul îi aparţine) H-R. Patapievici : Acum trei ani se aflau aici, pe o poliţă, două dintre volumele sale. Ei bine, acum nu le-am mai găsit. Să fi fost vreun român montréalez care a făcut dispărute exemplarele semnate de el? Adică : din prea multă iubire ori din repulsie?