Prof. Mirela Rus: Jurnalismul scriitorului

O întrebare pentru omul cu penița, creator de ficțiune, dar care cochetează și cu jurnalismul, este: unde se situează el? sau, o alta: cât din ceea ce scrie este realitate și cât este ficțiune? Jurnalismul poate fi văzut ca o punte de legătură între viață și literatură. Dar trebuie făcută o delimitare între limbajul jurnalistic și cel al scriitorului. Drumul poetului, al scriitorului se poate uneori intersecta cu cel al jurnalistului, însă pentru a da mai multă viață literaturii sau pentru a aduce o evadare din cotidian, într-un colț de suflet.
Jurnalistul arată realitatea, zugrăvește lumea așa cum e ea, veselă sau tristă, cu rele și cu bune, într-o manieră și într-un limbaj în care el nu este de obicei prezent. Există riscul, pentru limbajul jurnalistic, de a se lăsa invadat de stereotipii, de clișee, deoarece este instrumental. Literatura, în schimb, creează o realitate prin ea însăși. Pentru un scriitor, limbajul are prospețime, este creativitate pură.
Mă simt onorată și norocoasă că, datorită unui înger păzitor, a unei stele călăuzitoare, a unor ființe alese de Dumnezeu să-mi arate drumul, am două cărti publicate și mai multe proiecte în lucru. Jurnalismul mi-a făcut și el cu ochiul, având șansa publicării de articole în ziare locale. Astfel, am gustat și mă bucur în continuare de acest refugiu din labirintul numit VIAȚĂ și este o adevărată plăcere și satisfacție în momentul în care vezi negru pe alb rândurile, gândurile tale, și mai ales când cei care s-au regăsit în ele sau pur și simplu s-au deconectat parcurgându-le, așteaptă următorul articol, următoarea opinie.
Unii scriitori împletesc cu succes plăcerea de a scrie literatura cu jurnalismul. Aici se încadrează o mare parte dintre scriitorii bistrițeni, iar unele dintre numele acestora o să îmi aloc onoarea de a-i pomeni în eseul meu. Cauza sau motivația acestei alegeri a lor este una firească. Literatura înseamnă viață, ficțiune, într-adevăr, dar o ficțiune ce se naște dintr-o formă de viață. Acei scriitori pentru care jurnalismul este un avantaj și o completare a aventurii lor scriitoricești preferă creația literară impregnată de istorie, de viață care se construiește. Aceștia nu fac parte din tipologia scriitorului închis în camera sa, trăind doar din fantasmele irealului. Este important și necesar, cred, să fii întotdeauna cu un pas în realitate și cu ceilalți în lumea pe care ți-o creezi. Consider că nu este pe deplin posibil și poate nu este necesar să separăm literatura de viață; literatura fără viață ar fi fără trăire, fadă, iar viața fără literatură ar speria poate la un moment dat, ar fi prea în alb și negru.
Am bucuria de a ilustra această simbioză între creația literară și jurnalism, alegând, aleatoriu, câteva din nume valoroase ale autorilor bistrițeni. Victor Știr este unul dintre creatorii de frumos. Autor de poezie (amintim câteva titluri: „Adulter cu moartea”, „Apocalipsa cărnii”, „Carnavalul tristeții -antologie” etc)., de proză ( romane precum „Cercul scalen”, „Diminețile castelanei”), publicistică, traduceri („Drumul crucii”, „Focurile de artificii ale poeziei”, „Urme pe nisip”, „Zorii pe mormânt” etc.), este prezent de asemenea și în antologii, dicționare. Al. Cistelecan îl definește ca „un poet disponibil”, „vădind o irepresibilă înclinație spre sfidarea locurilor comune, a liniștii interioare și a stării de călduț din cotidian”. David Dorian vorbește despre clipele din momentele creației scriitorului, „ca o căutare și o descoperire în același timp a medicamentului miraculos, cel aducător de liniște și echilibru sufletesc.” Referindu-mă la premiile obținute de către scriitorul și jurnalistul Victor Știr, amintesc câteva, cum ar fi. Premiul Festivalului din Sighetu-Marmației pentru cartea de poezii „Adulter cu moartea”, Premiul Liviu Rebreanu al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud pentru romanul „Diminețile castelanei”, Premiu al II-lea al UZPR pe anul 2015 pentru volumul de publicistică „Mai români, mai europeni” etc.
O personalitate marcantă a vieții noastre cultural-religioase, părintele-profesor, Nicolae Feier, este un nume sonor, un slujitor al altarului, dar și un excelent mânuitor al condeiului, care „se face toate pentru toți”. Cuvântul său, balsam pentru suflet, pătrunde în inima și în cugetele oamenilor, la altarul Bisericii, în casele oamenilor, precum și în locuri de suferință, dar și prin intermediul presei, al emisiunilor TV, unde desfășoară o permanentă și rodnică activitate, și nu în ultimul rând, din paginile cărților sale, și nu puține la număr. A scris peste 20 de cărţi, dintre care două s-au soldat cu înscrierea în calendarul ortodox a cinci sfinţi bistriţeni şi năsăudeni. Numeroase studii şi articole încununează o muncă perseverentă şi bine documentată. Recent apăruta lucrare masivă numită ,,Părinţii Neamului românesc” şi ,,Istoria Bistriţei antice” sunt grăitoare pentru a descrie profilul unui cercetător pasionat, echilibrat, documentat şi atent la a argumenta, folosind numeroase surse puţin cunoscute, ceea ce dă lucrărilor sale o aură de inedit. Părintele cărturar, urmând exemplul Sfinților Părinți din primul mileniu creștin, își asumă dezvăluirile uluitoare din paginile lucrărilor sale, elementele de cultură și civilizație națională în primul rând, coboară adânc în vremuri de istorie și preistorie, scoțând la suprafață rădăcinile creștine ale neamului nostru, noblețea strămoșilor noștri daci, geto-daci, a neamului bessilor. Așadar, darul lui Dumnezeu, harul preoției, arta cuvântului, talentul scriitoricesc, gazetăresc se împletesc armonios în persoana unui om blând, credincios, dornic să învețe pe alții „cu toată bunacuviință”.
Mă onorează, de asemenea, să pomenesc în eseul acesta, un alt nume, cel al Elenei M. Cîmpan, președinta UZPR, Bistrița, dascăl emerit, scriitoare, jurnalistă și mai cu seamă un suflet sensibil, ce își dezvăluie intensitatea vibrațiilor sale prin prisma poemelor sale (volume precum: „Dilem(n)e”, „De la tu la el”, „Dulcele meu amar”, „Poeme pentru minte, inimă și literatură”etc.), a cărților de jurnal, eseu, proză scurtă, jurnalism, critică literară. A tradus poezie din limba germană. Printre premiile obținute, menționez: diploma și Medalia „Andrei Mureșanu”, din partea Primăriei Municipiului Bistrița, Diploma și Medalia „Liviu Rebreanu”, din partea Centrului Cultural Bistrița, Diploma de excelență, din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, premii obținute la concursurile de poezie, de creație literară din țară etc. Versurile poetei Elena Cîmpan, recenziile la diferite lucrări, articolele publicate în ziare îl transpun pe cel care le parcurge în atmosfera unei zile de sărbătoare.
Nu pot să nu mă opresc asupra numelui celui care a dat atât de mult culturii noastre, bistrițene și nu numai, domnul profesor Dorel Cosma. Licențiat în filologie, doctor în filologie-jurnalism, realizator de emisiuni radio-tv, redactor-șef și redactor al mai multor ziare și reviste, președintele Uniunii Mondiale de folclor I.G.F., membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, director al Palatului Culturii vreme îndelungată, sunt câteva din motivele pentru care, pe drept cuvânt, domnul Dorel Cosma este considerat Cetățen de onoare al culturii. Printre cărțile publicate, amintesc: „Repere culturale”, „Viață visată-viață trăită”, „Rădăcinile eternității”, „Bistrița în revoluție”, „Jurnal de călătorie și poezie”, „În grădina timpului”, etc. Scriitorul, jurnalistul, omul de cultură Dorel Cosma și-a adus puternic contribuția la ecoul pe care Societatea „Conexiuni BC” l-a lăsat din New York până la Kuala Lumpur, din Buenos Aires până în Cairo, și peste tot în Europa. Datorită eforturilor sale susținute, peste tot pe unde Palatul Culturii a promovat cultura bistrițeană prin prisma operelor scriitorilor din Societatea Scriitorilor Bistrițeni, s-au creat punți literare, legături livrești ce pornesc din orașul și din sufletul nostru și reprezintă o adevărată carte de vizită pentru noi.
Cu respect și prețuire aleasă doresc să aștern pe foaia de hârtie și alte nume extrem de importante pentru jurnalismul scriitoricesc, printre care regretatul poet și jurnalist, Emil Dreptate, jurnalistul și scriitorul Ioan Lazăr, scriitorul, jurnalistul, omul de televiziune, directorul cotidianului „Răsunetul”, purtătorul de cuvânt al tradițiilor și valorilor autentice românești și în special al celor din Ardealul nostru străvechi, domnul Menuț Maximinian, regretatul jurnalist, redactor, scriitor, Ion Moise.
Dacă literatura este ficțiune, este universul imaginar în care fugim când dorim să ne ascundem, ca apoi să ne regăsim mai eliberați din tenebrele uneori cețoase ale existenței noastre, este poveste, jurnalismul literar este modul în care putem spune povestea.

Prof. Mirela Rus