Printre morminte și pomi, la Budeşti! La chemarea preotului Florin Plosca, tinerii au venit să îngrijească cimitirul!

   În funcție de zona unde s-a edificat biserica, de obicei în imediata ei apropiere, se formează treptat cimitirul, unde credincioșii, trecuți „dincolo, în veșnicie”, sunt așezați la „loc liniștit, loc cu verdeață”.

   În Budești, o biserică mai încăpătoare, din lemn, a fost ridicată în apropierea satului în timpul păstoririi preotului Al. Habor (1813 – 1835), pe care credincioșii au folosit-o până în anul 1926, când au vândut-o deoarece aveau nevoie de bani pentru edificarea noii biserici situată în centrul satului. În apropierea acestei biserici mai vechi, s-a format cimitirul, care în inventarul averii bisericești din anul 1902 apare cu o suprafață de 3 iugăre și 448 stânjeni. Exista obiceiul ca la groapa mortului, la picioarele acestuia să se planteze un pom, de obicei prun, astfel că în timp, cimitirul arăta ca o livadă, fructele pomilor având și ele valoare. Suprafața cimitirului s-a mărit treptat deoarece „lipseau morminte”, ajungându-se azi ca ea să fie cea mai mare din cuprinsul Protopopiatului Beclean sub jurisdicția căruia se află parohia ortodoxă din Budești. Întreținerea lui a creat probleme mari, mai ales după anul 1989, când iarba începe să nu mai prezinte interes pentru locuitorii satului, fiecare intrând pe vechile proprietăți, iar numărul animalelor domestice ierbivore a scăzut simțitor.

    Ca să rezolve această problemă, tânărul preot Plosca Florin Dorin, sfătuindu-se cu Consiliul Parohial, a făcut din timp apel la credincioșii din Parohie să participe la cositul ierbii, stabilindu-se ziua de 25 iunie. Printr-o comunicare eficientă, s-a reușit „mobilizarea” a peste 25 de credincioși, mai ales tineri, dotați cu motocositoare, care au reușit în prima parte a zilei să cosească întreaga suprafață a cimitirului, fapt nemaiîntâlnit până acum.

   Oficial, la încheierea slujbei de duminică, 26 iunie, preotul le-a mulțumit participanților la această acțiune, considerând-o o legătură „de suflet” cu cei plecați dincolo, în veșnicie dar și faptul că mulți tineri, plecați spre „alte zări”, și-au amintit, poate pentru o clipă, de faptul că în cimitirul satului își dorm somnul de veci înaintașii lor, pe care avem datoria să nu-i uităm, să ne amintim de ei.

   Și fapta lor, asta a dovedit   ...