Precuvântare

Suntem pe deplin convinşi de un aspect care domină viaţa socială actuală, al cărui efect face să nu se poată pretinde marii majorităţi a trudnicilor români să discearnă precis ce anume li se întâmplă, de unde li se trage faptul că „trăiesc bine” etc. Cultura generală aferentă acestei majorităţi este lacunară, deficitară, precară. Sărăcia sălbăticeşte! Atunci se atinge limita, dincolo de care singurul ideal în viaţa trudnicului rămâne: mâncă, cacă, doarme, pute! Ei nu mai au viaţă culturală, iar cea spirituală se limitează la şedinţele duminicale din biserică. Şi aici este o problemă, deoarece prea puţini frecventează biserica.

Totuşi, ei sunt fraieriţii, exploataţii care duc în spinările lor, încă puternice, o etnie de paraziţi sociali.

„Eu sunt sacrificaţi; nu vor şti niciodată

Ce-ar fi putut să fie, de n-ar fi fost ce sunt” (Mihai Lucian Valea – Trecui glumind – Versuieli şi versificaţii, Ed. Karuna, 2009, Bistriţa, p. 42)

Nu este de dorit să se interpreteze cumva că etnia parazitară s-ar putea afla în graţiile iudeo-masonilor. Ea a fost, este şi rămâne pe mai departe o simplă unealtă refolosită (această etnie a mai fost folosită ca atare, înaintea izbucnirii celui de-al II-lea război mondial, fiind târâtă, împreună cu stăpânii ei, în lagărele de exterminare).

Mica lor lume, ajunsă să existe între graniţele locului de muncă, locuinţei, pieţei de zarzavat şi atât, este realitatea lor cotidiană distorsionată. Au ajuns astfel să nu mai aibă şi alte preocupări cotidiene în afara aceleia de a-şi umple burdihanele cu ceva (ce-o fi, ce s-o găsi, ce s-o putea) şi disimularea propriilor spaime legate de nesiguranţa unui loc de muncă (nesiguranţă utilizată ca instrument de tranchilizare a eventualelor pulsiuni de… „luptă de clasă” sau revoluţionarism, de către vechilii băştinaşi, la ordinul iudeo-masonilor). Lipsa idealurilor spirituale şi a unor orizonturi culturale au produs, produc şi vor produce alienarea trudnicului român de propria lui activitate socială, devenind astfel străin în România.

Pentru aceea revin cu întrebările, cu obsedantele întrebări, retorice: „Poţi să-i pretinzi acestui trudnic barbarizat deja, generaţie după generaţie, să înţeleagă clar ce anume i se întâmplă? De unde să ştie el ceva despre „iudeo-masonerie” dacă, de la guvernarea Năstase încoace, cartea astfel intitulată a fost interzisă în România? (Sunt, totuşi, unii care doresc să citească, suprasaturaţi fiind deja de tâmpeniile cu care NET-ul le violează permanent şi agresiv intimitatea). Ce realitate socială pot ei să perceapă câtă vreme mas-media le prezintă un autentic balamuc de: crime, accidente, furturi, femei „de scenă” în cucul gol, depravare, beţie şi… criză, manipulându-i, alimentându-le continuu spaimele şi nesiguranţa zilei următoare?

Bestializat până dincolo de limita suportabilului, trudnicul băştinaş ajunge astfel să nu mai creadă nimic atunci când cineva încearcă să-i arate adevărata faţă a existenţei sale; sfânta ignoranţă a devenit insidios, căpăstrul creierului său. Este ca în bancul cu badea George în vizită la grădina zoologică: Ajuns la girafă, după ce o priveşte cu gura căscată vreo jumătate de oră, aceasta exclamă: „no, că asta nu există”.

Fiecare pahar este numai atâta cât este, iar dacă torni în el fără oprire, dă pe dinafară!

Terorismul iudeo-masonic este cu mult mai periculos decât actele brutale ale unor arhistigmatizate grupări radicale musulmane. (Şi-a pus cineva vreodată întrebarea de ce jihadul nu vizează China, Japonia, India?)

Adevăratul terorism este cel psihologic, spiritual, cel care paralizează omul din interiorul său, alimentându-i spaimele ascunse în cele mai tainice unghere sufleteşti, făcându-l să ducă o existenţă bezmetică, alienându-l continuu de propria-i persoană! Nu teama de-o potenţială bombă artizanală bestializează omul deturnându-l de la propria lui evoluţie, înapoindu-l regnului din care a fost cândva extras, ci frica de tenebrele implementate necontenit în psihicul său prin perverse metode, imagini şi simboluri de sorginte iudeo-masonică. „Selecţia divină”, invenţie sionistă, menită s justifice sintagma „popor ales”, determină la nivelul mentalului trudnicului băştinaş o persistentă confuzie. Tocmai aici se află contradicţia esenţială inserată în textele religiei creştine: „Domnul Dumnezeu (nu Dumnezeirea, care este altceva) i-a făcut pe oamenii Terrei egali, dar pe urmă a separat o parte dintre egalii aceia şi i-a numit „aleşi”. Ce tâmpenie ridicolă! Ori sunt, ori nu sunt făcuţi egali. Crearea ipotetică a unei categorii speciale de egali, rupe echilibrul intern al egalităţii, care are ca efect apariţia unui conglomerat de inegalităţi (sociale, îndeosebi). Această prostie este prea gogonată şi poate că de aceea este crezută )?) de către turmele de creştini abrutizaţi de băutură (v. Întâiul Protocol).

Agresiunea ideologică este cu mult mai pernicioasă decât cea armată, prin efectele imediate şi prin efectele remanente pe care le determină la nivelul conştiinţei individuale şi conştiinţei colective a comunităţii agresate.

Acesta este adevăratul terorism; aceştia sunt adevăraţii terorişti; scopul lor; impunerea dictatorului mondial, provenind din stirpea lui David. (Apud: protocoalele înţelepţilor Sionului, carte interzisă în România!).

- va urma -

Mihai Lucian Valea,

membru al Asociaţiei Pensionarilor militari din România – filiala Bistriţa